Conştiinţa să-ţi străpungă inima de fiecare dată când îmi spui că mă iubeşti şi nu simţi intensitatea acestor cuvinte.Ca o înţepătură de ac,de săgeată chiar, să simţi până în adâncul inimii,de fiecare dată.Nu te vreau dacă tu inteţionezi să mă … Continue reading
Nu mai vreau in jurul meu persoane care nu sunt open mind,care nu imi seamana,caci doar cei ce se asemana se aduna.Good bye friend!
Hey!Te iubesc.Poţi să-mi spui ce vrei tu,că te mint,că nu crezi,îmi eşti drag şi nimeni nu-mi poate lua sentimentele,nici măcar tu,nici moartea.E haos în capul meu dar nu şi în suflet.Toţi se gândesc la scandal şi război,numai eu nu pot.Eu … Continue reading
http://www.trilulilu.ro/embed/sicriu/d6f1d0e1fec75d Azi,este 13 vineri.În memoria unei amintiri plăcute o să scriu,nu pentru el,pentru amintiri.13 vineri,august,2010 hahaha.E ca un blestem,în data de 13 vineri mă gândesc mereu la el şi la acea zi.A fost un capitol frumos din viaţa mea,m-a ajutat … Continue reading
Heeey!Mulţumesc pentru susţinere în legătură cu postul anterior.Din fericire acum totul s-a rezolvat.Aş dori să anunţ noul meu blog.Dacă tot sunt balanţă am zis să fac un echilibru între drama şi bucurie.Noul blog este exact opusul acestui blog.Fără alte discuţii vă las să vedeţi despre ce e vorba,deocamdată nu am postat nu ştiu ce dar urmează.
Glume,caterinca,orice,okay sunt nervoasa.Iau liber nu stiu de ce si apoi scumpul de el imi spune ca tot eu o sa-i duc lipsa.Imi bag pula in tot ce a fost,atat de frumos.Si ce daca il iubesc?Si pe Florin l-am iubit dar l-am uitat.Simplu ca fix pula,sa nu zic buna ziua,nu se cuvine,e prea intunecata atmosfera prin preajma.Nu stiu care-i faza,stiu ca fiecare isi vede de pula lui si asta e.Ma simt ranita,ma simt ofensata,ma simt atat de rau si am atata ura aduna in mine.O vars toata aici si trec mai departe.Anul acesta fericirea mea e pe primul loc,nici macar dragostea nu-i poate sta in cale.Imi iau liber si la propriu si la figurat de la iubire.Ce minte bolnava am..auzi..iubire..ba,nu ca is si eu proasta.Oricum pot mai mult,oricum pot avea orice vreau si unul ca el oricand vreau.Eu incep sa ma simt mai bine,nu vreau sa-l mai vad sau sa mai vorbesc cu el.Niciodata!Ultima data cand las eu garda jos,am zis!Nu ma doare ca m-a lasat,ma doare ca m-a lasat ca pe o oarecare.Ma iubesti,nu?Ma iubeai?Imi bag pula-n toata dragostea lui pe care sustea ca mi-o poarta.Si daca nu am pula,ce?E o expresie bagamiaspulaineaexpresiecoae!SI ce a fost cu tot teatrul asta de 3 luni?Macar eu am fost sincera,ti-am zis cand te-am inselat,cand nu mi-a convenit ceva,cand ti-am dat liber ti-am zis de ce.Pentru ca aveam respect pentru tine,gunoiule.Tu ce ai pentru mine?O piesa pe care mi-ai spus ca mi-o trimiti cand o sa vrei sa punem punct?Cum sa fii ca tine?Mai bine as muri!Crede-ma pe cuvant,sau daca nu pe vorba,pe ce vrea pula ta,bine?Am o problema personala cu oamenii ca tine,nu-mi plac,imi fac scarba.Cum pot sa iubesc un om care face asa ceva?Serios?Sa-mi spuna cineva ca eu nu realizez.Cineva sa-l cheme pe Mos Craciun sa te ia inapoi,fac reclamatie,jucaria asta e stricata,defecta,nu merge,nu corespunde cerintelor mele si nici rangului.Imi mai da si la recomandari de taguri Dragostea din tei,mortii ma-sii de treaba.
Să-mi urmez visele.
Să am încredere în mine,după încredere stă ascuns succesul care aşteaptă să iasă la iveală.
Că eu pot fi orice,oricine când,cum,unde vreau.
Să respect regulile,uneori e de mare ajutor,te ajută să le înţelegi şi să nu dai de belele când se mai întâmplă să le încalci.
Familia e mereu lângă tine,pe ei te poţi baza,se cunosc şi la bine si la rău,ei sunt adevăraţii amici pe care îi căutăm.Ce ironie.
Nimic nu se întâmplă la întâmplare,totul are un sens.
Dragostea în care ambii parteneri iubesc,aşa cum ar trebui să fie dragostea definită,există.Mersi Andrei.
Aparenţele înşeală.
Trebuie să am răbdare.
Diplomaţia e respectul arătat celorlalţi.
Orice frică trebuie înfrântă.
Am învăşat să trăiesc astăzi,nu mâine.
Trecutul nu trebuie uitat dar nici lăsat să afecteze prea mult prezentul.
Echilibrul este definiţia perfecţiunii.
Cere şi ţi se va da.
Să fiu deschisă spre nou,nu am nimic de pierdut,doar de câştigat.
Că dramatizez prea mult şi trebuie să mă bucur de viaţă pentru că e fr umoasă.
Acestea sunt cele mai importante învăşături din 2011,dar nu sunt singurele,omul cât trăieşte învaţă.
Acum că ştiu ce vreau,pot să plâng,să zbier de fericire.Renunţ la o plăcere de moment dar continui să lupt,acum că ştiu ce îmi doresc continui să lupt pentru ceea ce ştiu că o să obţin.Într-un moment de sinceritate absolută mă întreb dacă aşa va fi,dacă o să am ce îmi doresc.Nu,nu,nu,nu,nu,nu!Nu vorbesc de lucruri materiale.Vorbesc de dragoste,ştii,acea dragoste pură,doar a mea.Clădită de mine şi el,cu amintiriile noastre şi temeriile noastre.Fără influenţe din trecut.Vreau o dragoste care să uite ce nu a mers bine înainte.Fiecare dragoste e diferită pentru că fiecare om este diferit,trebuie să vedem asta,nu să ignorăm şi să căutăm ce am mai găsit până acum.Îmi simt venele şi sângele cum curge prin ele cu atâta pasiune cum nu a mai curs vreodata.Sunt toată moartă,sufletul îmi ghidează mâiniile iar mâiniile scriu ce dictează el.Am pus atâta suflet în câteva rânduri.Noaptea asta poate fi lungă,o noapte încercănată,dar nu degeaba.Vreau să trăiesc fiecare clipă.Acum pot înţelege muzica clasică,o pot iubii notă cu notă.E viaţă!O viaţă perfectă cu note de sus iar apoi una jos dar din senin vin alte note de sus si tot aşa.Asta e!Aşa trebuie să meargă viaţa,trebuie trăită cu zâmbetul pe buze,profund.
Bine zicea Cătălin , sunt nebună.La propriu.Am o stare de greaţă.Vreau lămâie , lămâie , lămâie!Partea bună e că am revenit la vechiile obiceiuri , acum parcă gândite mai cu cap dar totuşi tot aiurite.Nu ştiu de ce pula mea scriu , vreau să ies , să mă plimb aiurea , să nu cunosc pe nimeni , să fiu eu şi mintea mea bolnavă.Vise , vise , vise!Mi-ar fi mai bine dacă nu aş visa tot timpul şi nu mi-aş face şcenarii.Mai rămâne să programez relaţiile cum a spus Andrei , când încep şi când se termină , oră , dată , totul.Mindfuck.Nu mai a chef.Am incheiat.
Spune-mi ca ti-ai uitat trecutul,ca ti-ai calcat in picioare sufletul si ca odata cu venirea mea ti-a reinviat din cenusa precum pasarea Phoenix .Viziteaza-ti trecutul,saluta-l din cand in cand,dar traieste prezentul.Nu stiu ce ma doare exact.Dar ceva ma tulbura.Ieri ma gandeam si eu la trecutul meu.La iubirea din trecut.Vroiam sa o iert si sa o inteleg.Am reusit.Dar apoi m-am trezit la realitate.Trecutul nu merita iertare,a fost prea crud,nedrept si inselator.Mereu cu garda sus,asa trebuie sa fiu.Sa mai las inca un om sa-mi patrunda in suflet,e greu,dar am facut asta..pana acum.Nu ma simt comod sa-ti vorbesc despre orice,nu simt acea chimie care trebuie sa fie,nu simt ca pot fi cu adevarat eu-nebuna,cand rece,cand calda,cand perversa,cand cuminte,cand aiurita,cand serioasa-nu sunt tocmai o fata oarecare,sunt grea de inteles si stiu ca o sa vina vremea cand o sa-mi spui “nu te inteleg”.Da,frate!Trec prea repede de la o stare la alta,my bad.Nu o sa-mi cer scuze pentru asta,pentru ca ar fi de-a dreptu penibil sa-mi cer scuze pentru ceea ce sunt.Uita-ma din nou pe blog,din nou impartasind tot cu toti.Se gandeste cineva ca poate o fac si pentru a fi inteleasa mai usor?Nu cred.Un singur tip a profitat de asta si il felicit ba,il felicit,m-a pacalit.A devenit cum vroiam eu sa fie,cand ma puneam seara in pat ma gandeam la el si eram fericita,uimita cand de perfect poate sa fie.Big up!Cine s-ar schimba pentru mine?Cati dintre voi?Eu ma pot schimba usor daca meritati.Dar nu meritati.Cineva trebuie sa faca primul pas,iar nu o sa mai fiu eu aceea.Mi-a crescut orgoliu,m-am saturat sa tac si sa inghit,sa accept si sa ma justific.Crede-ma,pot sa iubesc,sa fiu ranita,sa iubesc in continuare si sa-ti dau lumea peste cap-adica sa te fut la figurat-. Sarbatori fericite!
Au trecut 4 ore de când am pus punct unei iubiri care putea să ajungă împlinită.Tot universul mă distruge,parcă este împotriva mea.Fără nici un chef m-am pus în pat la tv,iar eu,sincer,urăsc tv-u mai rău decât pe Camelia,colega din generală.Schimb programele din 3 în 3 secunde,nimic bun,deoarece peste tot se arată poveşti de dragoste dulci şi drame amare din cauza iubirii.Văd numai ce mă doare,pentru că sunt om şi oamenii asta fac,aud replici dure de care înainte nu-mi păsa,mă fac să mă simt vinovată,revoltată şi slabă.Lumea se învârte în jurul dramei mele.Tennage Drama Queen is back,bitcheees!Era prea frumos să fie totul bine,adevărat.Lacrimi am în ochi dar nu le las să cadă,sunt puternică,sau trebuie mie să-mi demonstrez asta.Inspiraţia îmi curge prin pix şi se dezlânţuie la 3 dimineaţa.Mă doare simplul fapt că a renunţat uşor,mă mulţumeam cu un “lasă mami,amândoi am greşit,gata”.Sunt uşor de mulţumit.Dar acum nu o să mai fiu.Piesa noastră nu mă ajută,nici un te iubesc sau un mesaj siropos,diabetic chiar.Ce zici de o statuie,poate aşa realizez şi eu că am greşit.
What would be world without love,i just can’t imagine,all the good things without love seems like..hmm..nothing.
Pentru o parte din cei ce vin pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar.
Ei vin să-şi încurajeze echipa prin diferite metode:
cântece,folosirea de fumigene, petarde şi torte şi prin metoda cea mai costisitoare, dar şi cea mai spectaculoasă – crearea de coregrafii.
Aceşti suporteri sunt suporterii ultra.Total diferită de mentalitatea “Hooligans”care promovează şi susţine violenţa pe stadioane.
Suporterii ultra sunt organizaţi în grupuri.În România sunt aproximativ 10 astfel de grupari la fiecare echipă.Membri unui astfel de grupari plătesc
un fel de cotizaţie,iar deciziile privind activitatea lor se face pe stil democratic(adică vot).
Ierarhiile unei galerii:
-pe prima treaptă se găsesc acei suporteri ce vin in peluză,deoarece preţul biletelor este mai scăzut faţa de celelalte părţi ale stadionului,iar ceste persoane nu au nici un rol în deciziile galeriei.Sa fiu mai explicit sunt un fel de “ultrasi”doar pe parcursul meciului si atat.
-a doua treapta sunt suporterii ultra,cei ce reprezinta si carasterizeaza acel fenomen ce ar trebui urmat si de restul persoanelor.Ei sunt persoanele care au diferite manifestari prin care işi susţin echipa fără nici un dubiu:
-cântece
-aprinderea de torţe
-si realizarea de coregrafii
-Iar a treia şi cea mai importantă treaptă are la bază liderii grupărilor.Ei sunt cei ce conduc manifestarea din incinta stadionului,cântece,fumigene,petarde,coregrafii etc.
Fenomenul “ultra” după parerea mea este dragostea de echipă propiu zisă,prin susţinerea ei indiferent de locul în clasament sau cât de rău joacă.
De asemenea, adversarii trebuie intimidaţi prin orice mijloace, inclusiv prin violenţa fizică. În plus, suporterii ultra trebuie sa fie total independenti faţă de club şi să fie originali.
Primele persoane care au fost atrase de acest mod de susţinere au fost tinerii intre 15-25 de ani,ceea ce defineşte acest stil ,”un stil rebel”.
La acest nivel susţinătorii ultra pot devenii uneori şi violenţi.Ura faţă de mişcările politice,poliţişti se transferă şi pe stadioane.
Dar aceasta se întamplă rar acestui stil de viaţă pot spune,pentru ei ţinta numărul 1 este adversarul nu sistemul.
Trist este faptul că istoria ultrasilor din România este una foarte scurtă.La noi apare doar pe la sfârşitul anilor “90.
Un articol scris de către Pop Andrei.
Azi o dau aşa puţin în depresii,îmi e teamă să nu ruinez tot ce am construit până acum.Depresiile îmi sunt familiare şi ştiu ce fac când dau de câte una severă.Mă închid în mine şi alung orice gând bun,mă îndepărtez de cei pe care îi iubesc şi greşesc.În asemenea momente îmi e greu să gândesc limpede.Ce tot vorbesc?Sunt fericită!Hahaha.Acum 1 minut scria acea parte din mine care nu va dispărea niciodată,vorbeau perioadele în care uitasem să zâmbesc.Acum e altă treabă.Am învâţat că dacă o dai în depresi atragi lucruri negative,acum o ard pozitiv,e timpul să atrag şi ce e bun.Merit un zâmbet,nu?Cu toţii merităm.Nu eşti egoist dacă vrei să fi fericit,deloc,e firesc.Fie.Orice aş face mereu intru în belele,aşa sunt eu construită,indiferent de ce gândesc,atrag belele ca şi reclamele la Axe unde un tip foloseşte produsul şi toate belele,femeile,pardon,fug disperate la el.Înţelegi?Dacă tot e un post despre ce simt şi ce gândesc vroiam să reamintesc de un vechi “prieten” căruia vreau să-i mulţumesc că m-a distrus moral,acum că am trecut peste ştiu că pot să fac orice vreau,sunt puternică şi am învăţat să mă respect mai mult,să mă pun pe primul loc şi să nu am încredere în oricine,poate fi letal.Poţi să te simţi drăguţule,sunt sigură că mă urmăreşti.Cu bune şi cu rele ştiu că o să cresc frumos.Pace!
Toţi o ard gangsta,toţi sunt mari şi şmecheri,niciodată mari şmecheri,înjură de iisus,din câte porunci sunt nu respectă nici jumătate dar se cred mega credincioşi.Da,mă refer la “repări”.Cântă despre dumnezeu,se roagă,îşi fac cruce doar între patru pereţi sau de ochii lumii,nu calcă în biserică,doar o dată pe an.Dar ce contează?Ei sunt credincioşi.Întreabă-i când s-au spovedit ultima dată,vezi,mai ţin minte cât timp a trecut.Am şi eu o vecină gen,merge în fiecare duminică la biserică,vine acasă şi înjură de se coboară toţi sfinţii pe pământ.Eu nu sunt credincioasă,recunosc,nici nu încerc să par şi nu mă laud.Cum zice Spike “Nu exista nici un zeu trecut prin chin/La care sa ma inchin”,măcar nu e ipocrit.Şi îi critic mă,îi critic,sunt penibili.Şi mă enervează mai tare că îi mulţumesc lui dumnezeu pentru ce le-a dat.Closed mind!Ai obţinut ce ai pe propriile puteri,wake up!Când pierzi de ce nu îi mulţumeşti?Când pierzi îţi găsesşti scuze “aşa a vrut dumnezeu să fie”..nu mai zice la nimeni,lasă,mai bine taci.Acuma două zile am dicutat cu o rudă mai în vârstă,îmi povestea prin ce greutăţi trece,cum era să-şi piardă vederea şi că aşa a vrut dumnezeu.A mers la doctor,i-a dat ceva pastile,şi-a recăpătat vederea.Ghici de ce?Pentru că din nou aşa a vrut dumnezeu.E comic.Cam nehotărât tipul ăsta.Din respect nu i-am mai spus nimic,i-aş da lumea peste cap explicându-i că dumnezeu e defapt universul şi totul depinde de ea.
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it.attitudine, fr. attitude. Am început cu definiţia din dex a cuvântului “atitudine”.Sunt total de acord cu definiţia,a avea atitudine înseamnă a merge înainte pe baza unor principii,a te impune şi a te respecta.De ce ai nevoie de atitudine?Pentru că prin atitudine dobândeşti respect,prin respect încredere iar prin încredere succes.Atitudinea te înalţă şi te defineşte,pe măsură ce experienţa de viaţă e mai încărcată,vei ajunge la concluzia că fără atitudine nu poţi să te afirmi.Dacă ar fi să o definesc pe scurt aş spune că înseamnă putere,control şi succes.Atitudinea variază în funcţie de situaţii.Nu poţi avea aceeaşi atitudine pe care o afişezi între amici cu cea pe care o afişezi în societate.Ah,societatea..o să vorbesc în alt articol despre “bătrâna” societate.Sper că m-am făcut înţeleasă şi nu am aberat prea mult,să nu uitaţi cheia succesului,have fun!
Mă gândeam,în definitiv de ce scriu pe blog?Ar fi same shit dacă aş scrie proză scurtă şi ce îmi mai debitează mintea într-un caiet sau o agendă.Uite aşa am început să mă critic.Bizar.Dar totuşi…Îmi găsesc scuze,nu scriu într-un caiet pentru că se poate rătaci sau ştiu şi eu,un accident “apa-suc-bere-lichid pe caieeeet”.Scuze bunicele,credibile,dar nu şi pentru mine.Pot păcăli dar nu îmi prea iasă când încerc să mă păcălesc.Ştiu sigur că sunt o nonconformistă.Thats the answer!I really,really dont give a fuck about what ppl think of me.Aşa că scriu,orice,din suflet sau fac caterincă fără perdea.Mă expun mai exact.Cu cât mă expun mai mult cu atât mă cunosc mai bine şi devin mai puternică.Sunt mulţumită de mine,oricine poate vedea ce scriu pe blog,e public.Unii mă numesc slabă,alţii mă felicită pentru puterea de a scrie ce sufletul îmi dictează,unii încearcă să mă cunoască cu ajutorul blogului sau încearcă să îmi intre sub piele.Sunt conştientă de toate aceste chestii de umplutură.Dar nu mă deranjează.Mereu am spus-o şi o mai spun,sufletul meu mereu va fi aici “Tennage Drama Queen” pentru că sunt o puştoaică de 16 ani,care dramatizează de dimineaţa până seara şi nu uită să se respecte ca pe o regină(când eram mică-mă urcam pe ceva pentru a mă înalţa şi ziceam că sunt regina angliei- nu suportam să fiu numită “prinţesă”,eu eram o regină).XO!
Ador sa iti scriu initiala cu balsam si sampon in palma,uneori pun prea mult pentru ca nu imi iasa cum imi doresc,exagerez dar nu conteaza..sau numele din 6 litere pe 5 unghii.Nimeni nu mai e ca mine,recunoaste!Fiecare caiet e marcat de M <3 A,fiecare test plin de inimioare,fiecare gand se indreapta spre tine iar orice vorba te reaminteste.Te iubesc si nu te mint,promit.Pe la jumatatea lunii de obicei raman fara minute,ma intristez si uit mereu,imi reamintesc doar cand incerc sa te sun,sa-ti aud glasul dulce.Cu tine nu pot sa ma gandesc la despartire,drumul nostru e comun,pana cand moartea ne va despartii,stii si tu,zicala aceea care totusi acum prinde un sens.Si daca mor,te iau cu mine,daca mori,promite-mi ca ma iei cu tine.Ce sens am avea unul fara celalalt?De cate ori ma intreaba cineva la cine ma gandesc,e o incantare sa iti rostesc numele,buimaca de vise,uitand ca in lume exista mii de persoane cu acelasi nume,pentru mine esti doar unul,doar un Andrei.Restul nu exista,pentru ca doar tu poti tine pasul cu mine.
Vă urăsc pentru ceea ce sunteţi şi ce pretindeţi.Egoişti,morţi pentru mine,ipocriţi.Susţine-ţi căutarea fericirii,o găsiţi şi în momentul următor o alungaţi.Mi-aş vinde sufletul diavolului pentru voi,oarecum în schimbul păcii mele interioare după care tânjesc de atâta timp,doar ea,liniştea,mă urcă în cer alături de îngeri.Cea mai aprigă plăcere îmi e liniştea.Nimic nu e mai sfânt,pur,senzual şi plăcut decât ea.O pot simţi şi în muzică.Ştiu că îţi e greu să crezi asta.E tot ce vreau şi ce nu am,e leacul fericirii,sare şi piperul din nebunie,nevoia oricărei fiinţe.Când e gălăgie şi mult zgomot mă ascund şi pătrund în linişte.Ţin ţigara aprinsă în mâna dreaptă.Aud clopotele bisericii cum bat.Ritmul lor e perfect .Închid ochii,mă detaşez de acestă lume.Îmi e frică că o să mă pierd în alt univers.Mă trezesc!Arunc ţigara,realizez că nu mă ajută,iar liniştea,pacea interioară se află în cele mai mărunte esenţe.Eu sunt linistea,speranţa şi iubirea mea.
Sunt sigură că azi mii de blogger au postat despre 1 decembrie -decembrie e luna şi se scrie cu “d” mic,aviz amantoriilor- ziua oficială a ţării noastre.Toţi abordând acest subiect pro sau contra.
Eu nu sunt patriotă,nu-mi iubesc ţara,nu-i accept defectele şi oamenii mizeri care o stăpânesc.Sunt sinceră şi recunosc,cu toate cele bune îmi displace.Dar voi?Ipocriţilor!O iubiţi?Cum se face că doar o dată pe an?De 1 decembrie e pă trend să te dai patriot,nu-i aşa?Mai contează că în restul anului îţi bagi şi îţi scoţi si iar îţi bagi organele de inmulţire în ea ţară numită de câcat?Nuu,că doar e 1 decembrie,azi trebuie să o lingi unde în restul anului îţi băgai şi îţi scoteai şi apoi iar îţi băgai.Frate,dacă ai avea coae,soro,dacă ai avea puţin respect faţă de tine şi nişte principii probabil aţi putea fi capabili să susţineţi o părere.Fie pro sau contra patriotismului.Dar sunteţi ipocriţi,vă complace situaţia şi vă auto contraziceţi.E ca şi cum ai spune că stai pe uscat în timp ce înoţi.HATERS GONNA HATE!
