Mă simt pierdută între dimensiuni,între viaţă şi moarte,între vis şi realitate.Ce simt eu pentru oameni nu coincide cu nimic.Izolare!Perioada neagră dintre anotimpuri e chiar aici.Mă ucide lent şi tacticos.O să ajung rece,dacă încă nu am ajuns,rece precum un cadavru vechi de două nopţi.Imagini sumbre îmi întunecă viziunea unei lumi mai bune şi calea spre lumină.Sângele unui criminal înainte de crimă îmi curge prin vene,copleşindu-mi mintea şi fapta.Ura fierbe înauntrul meu.E un sentiment intens şi periculos.Iubesc ura.Mă face să mă simt vie.Paradox!Lumea se împarte în paradoxuri.Paradoxul e echilibru iar lumea funcţionează numai în echilibru căci echilibrul înseamnă perfecţiune.Totul se leagă iar eu mă aflu în echilibru,căci urăsc din tot sufletul.
Ura
5
