Fenomenul Ultra.

Pentru o parte din cei ce vin pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar.
Ei vin să-şi încurajeze echipa prin diferite metode:
cântece,folosirea de fumigene, petarde şi torte şi prin metoda cea mai costisitoare, dar şi cea mai spectaculoasă – crearea de coregrafii.
Aceşti suporteri sunt suporterii ultra.Total diferită de mentalitatea “Hooligans”care promovează şi susţine violenţa pe stadioane.
Suporterii ultra sunt organizaţi în grupuri.În România sunt aproximativ 10 astfel de grupari la fiecare echipă.Membri unui astfel de grupari plătesc
un fel de cotizaţie,iar deciziile privind activitatea lor se face pe stil democratic(adică vot).
Ierarhiile unei galerii:
-pe prima treaptă se găsesc acei suporteri ce vin in peluză,deoarece preţul biletelor este mai scăzut faţa de celelalte părţi ale stadionului,iar ceste persoane nu au nici un rol în deciziile galeriei.Sa fiu mai explicit sunt un fel de “ultrasi”doar pe parcursul meciului si atat.
-a doua treapta sunt suporterii ultra,cei ce reprezinta si carasterizeaza acel fenomen ce ar trebui urmat si de restul persoanelor.Ei sunt persoanele care au diferite manifestari prin care işi susţin echipa fără nici un dubiu:
-cântece
-aprinderea de torţe
-si realizarea de coregrafii
-Iar a treia şi cea mai importantă treaptă are la bază liderii grupărilor.Ei sunt cei ce conduc manifestarea din incinta stadionului,cântece,fumigene,petarde,coregrafii etc.
Fenomenul “ultra” după parerea mea este dragostea de echipă propiu zisă,prin susţinerea ei indiferent de locul în clasament sau cât de rău joacă.
De asemenea, adversarii trebuie intimidaţi prin orice mijloace, inclusiv prin violenţa fizică. În plus, suporterii ultra trebuie sa fie total independenti faţă de club şi să fie originali.
Primele persoane care au fost atrase de acest mod de susţinere au fost tinerii intre 15-25 de ani,ceea ce defineşte acest stil ,”un stil rebel”.
La acest nivel susţinătorii ultra pot devenii uneori şi violenţi.Ura faţă de mişcările politice,poliţişti se transferă şi pe stadioane.
Dar aceasta se întamplă rar acestui stil de viaţă pot spune,pentru ei ţinta numărul 1 este adversarul nu sistemul.
Trist este faptul că istoria ultrasilor din România este una foarte scurtă.La noi apare doar pe la sfârşitul anilor “90.

 Un articol scris de către Pop Andrei.

Mon chéri.

Il fait sombre,crainte,automne,son bizarre.

Aerul rece,cregiile copaciilor giganţi dansând euforic şi ceaţă groasă pretutindeni.Ţine-mă de mână şi nu-mi mai da drumul , doar ştii cât îmi e de teamă.Te trag înapoi , mergi înainte ,nu-ţi dau drumul la mână aşa că înaintez deodată cu tine.Ţi-am spus să nu insişti încăpăţânatule , nu o să-mi înving teama.Frunzele pocnesc sub paşii noştrii apăsaţi.Te privesc , mă liniştesc puţin.Mă priveşti atât de blând şi de scurt , mon chéri.Crezi că o să reuşesc , crezi în mine , ador să ştiu asta.Şi te alerg , atât de teamă îmi e .Nu trebuia să-mi spui acele poveşti înfricosătoare despre ce ascunde această pădurice sau ce naiba e asta?Nenorocitule!Mă urci în rai , mă duci în iad , mă stăpâneşti , îmi place.Abia sunt pe la mijloc dar ţigara mea se face scrum , trag lacom , sperând să trec într-o stare de echilibru , de linişte.Inima îmi pulsează mult mai repede , respiraţia îmi e grea , e frig dar simt că îmi e cald .Aproape de final realizez că nimic rău  nu  se poate întâmpla când sunt cu tine.Quelles sont stupides , je m’excuse , mon chéri , je t’aime!

Înfruntă

Înfruntă realitatea,lumea şi nu te da bătut.Împinge-te,agită-te,creează-ţi un loc în această lume fără scrupule.Totul în jurul tău e viu şi ripostează.Eu asta fac.Înfrunt realitatea cu irealul creat de mine,lumea cu priviri reci,trişând,tot mai în faţă pe propriul creier ajungând.Bine,gata cu seriozitatea.Andrei,mă urmăreşti?Postul e pentru tine,ştii asta!Uite cum stă treaba,hai,soarbe o gură de cafea,trage de două ori din ţigară,aminteşte-ţi că nu eşti singur,suferinţa acum se împarte la doi,fericirea,nebunia se inmulţeşte cu doi,chiar dacă urâm matematica,ştim amândoi că ecuaţia asta o vrem între noi pe lângă chimia adunată din aburi de alcool,Dumnezeu poate fi sau nu cu noi,mergem înainte,împreună,păcătoşi sau plini de noroi(îţi promit,nu vom trece prin ploi,stăm departe de noroi),armonie creeam,prin dragoste valsăm,nicăieri nu ne adaptăm,unul în jurul celuilalt  orbităm,eu sunt pământul tu eşti soarele meu,spune unde vrei să plecăm,doar ia-mă de mână,hai,hai să plecăm,de toţi cei de acasă să ne înstrăinăm.

Dansul pasiunii.

Dragostea mea pentru tine e mai intensă decât un dans de tango!Două zile,tortură pură!Aş vrea să nu am nimic de făcut,să fiu tot timpul lângă tine,să-ţi împărtăşesc secrete,să te necăjesc,toată ziua să te iubesc,imaginează-ţi.Nu e raiul pe pământ?De când te-am cunoscut,ciocolata nu mai  e atât de dulce,dimineţiile nu mai îmi sunt seci iar serile amare.Suntem pe aceeaşi lungime de undă.Am şi uitat cum e  fără zâmbet pe chip sau obraz ud.Mă las purtată de val,simt siguranţă,iubire şi înţelegere.Mama nu mă mai recunoaşte,dintr-o dată am devenit o fată cuminte,liniştită.Nu mă vedeam în postura asta,am mai iubit,dar nu aşa,nu atât de intens şi pur.Da,pur!Nu am mai iubit pur.Am iubit dar am înşelat.Îmi ziceam că aşa trebuie să fie,îi rănim doar pe cei pe care îi iubim.Mă amăgeam.NU-i răneşti pe cei pe care îi iubeşti.Am nevoie de tine ca de aer.Mă bucur că mai cunoscut aşa cum eram,de la bun început.Mai ştii?Înecată în alcool,tu la fel,pe bordură,ne dădeam cu poveşti.Printre puţinele lucruri pe care mi le amintesc din acea seară,eşti tu.M-am distrat cu fel şi fel de oameni.Cu tine am purtat doar o conversaţie şi doar numele tău mi-a rămas tipărit în minte.Eşti special şi te iubesc pentru ceea ce eşti.Ştiu,ştiu,fapte nu vorbe.O să-ţi demonstrez în timp că nu sunt vorbe goale.Ţi-ai pus amprenta asupra mea,acum îţi aparţin.Doar ţie!Îmi eşti drag,timpul mă omoară,iar amintirea ta mă tulbură mai tare. Atât de fin,în paşi de tango vreau să păşesc în viaţa ta.Dansul pasiunii descrie perfect dragostea mea.