Il fait sombre,crainte,automne,son bizarre.
Aerul rece,cregiile copaciilor giganţi dansând euforic şi ceaţă groasă pretutindeni.Ţine-mă de mână şi nu-mi mai da drumul , doar ştii cât îmi e de teamă.Te trag înapoi , mergi înainte ,nu-ţi dau drumul la mână aşa că înaintez deodată cu tine.Ţi-am spus să nu insişti încăpăţânatule , nu o să-mi înving teama.Frunzele pocnesc sub paşii noştrii apăsaţi.Te privesc , mă liniştesc puţin.Mă priveşti atât de blând şi de scurt , mon chéri.Crezi că o să reuşesc , crezi în mine , ador să ştiu asta.Şi te alerg , atât de teamă îmi e .Nu trebuia să-mi spui acele poveşti înfricosătoare despre ce ascunde această pădurice sau ce naiba e asta?Nenorocitule!Mă urci în rai , mă duci în iad , mă stăpâneşti , îmi place.Abia sunt pe la mijloc dar ţigara mea se face scrum , trag lacom , sperând să trec într-o stare de echilibru , de linişte.Inima îmi pulsează mult mai repede , respiraţia îmi e grea , e frig dar simt că îmi e cald .Aproape de final realizez că nimic rău nu se poate întâmpla când sunt cu tine.Quelles sont stupides , je m’excuse , mon chéri , je t’aime!
].Si ca de obicei,ma invart pe tot blog roll-ul.Intrand pe blogul Armandei <3,mi-a atras atentia acea poza cu floare 
