Mă scufund în fiori, mă înec în speranţe, ochii-mi oglindesc sufletul, buzele complotează împotriva minţii şi te cheamă, nebunele… obrajii roşii ard, adierea realităţii trezeşte conştiinţa. Ne vindecăm de răutate şi iubim, ne alinăm dorul şi singurătatea monotonă. Glasul şters e din ce în ce mai tăcut, doar ochii ghidaţi de suflet şi corpul de vis încarcă dorinţa. Soarele e pe cer, grandios se înalţă, iubirea noastră e la început şi învaţă de la soare să se înalţe şi totodata să revină în fiecare dimineaţă. Luna se arată încântată şi ne umple de viaţă. Venus ne înconjoară. Jupiter n-are nici un drept. Mercur îşi încearcă puterea, înconştienta de neputiinţa sa, doreşte iubire dar n-o mai poate avea.
