Doi aiuriti – partea I


Erau doar ei doi,niste aiuriti uitati de lume.Cand erau unul in preajma celuilalt simteau ca prind aripi pana la cer.Nu exista secunda in care sa nu isi exploreze corpurile,in care sa nu se lase purtati de val unul in bratele celuilalt.Fericirea lor se putea citi in ochii putin umezi albastri luminati de soarele cald.Erau doi nebuni napasatori,raspandeau parfumul dragostei in aer pretutindeni unde paseau  sincronizat.Cand ea il saruta,simtea cum mii de fiori o trec in tot corpul,el stia cum sa o faca sa se simta speciala cu lucruri marunte,era ceva divin,din clipa in care s-a ratacit de restul lumii,ea nu mai stia ce inseamna sa plangi,sa fi trist,in schimb a invatat sa zambeasca,era o reactie pe care o iubea,nu se mai putea opri,era prea fericita pentru ca a primit-o cu bratele deschise in inima lui micuta,pentru ca a lasat-o sa-l cunoasca.Totul era minunat,dar ceva s-a intamplat iar distanta a aparut.Acum toate astea sunt doar niste amintiri frumoase,dar niciodata ea nu va putea uita privirea lui confuza vazuta pentru ultima data din simpla intamplare,nu va putea uita acel moment parca rupt din filme.

Anunțuri

O părere la “Doi aiuriti – partea I”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s