Zi de toamna


Mergând pe aleile intunecate,de mult de oameni părăsite, printre ceaţă se înşiruie gândurile mele care toate ţintesc spre tine. Toamna rece corpul îmi digera, felinarele îsi indreaptă lumina caldă către sufletul meu, sub formă de alinare. De frică până şi umbra îmi tremură iar inima mi-i s-a oprit, în piept nu-mi mai bate. Încă trăiesc, însă creierul nu-mi mai reactionează, nimic din înăuntrul meu nu mai funcţionează. Nu dramatizez dar totul în jurul meu pare atât de tragic, mă simt goală, folosită şi fără nici o speranţă că inima o să-mi mai bată vreodată. Încep să alerg… ceva mă trage parcă tot înapoi. Timp de trei secunde mă opresc şi trag adânc aer rece în piept. Ceva bizar în jurul meu se întâmplă, am un déjà vu… aceste case de la şosea îmi par cunoscute, nu de mult am trecut pe lânga ele. Să fi devenit marioneta unei puteri malefice, sau pure, pe care nu o pot vedea? Iar dacă acesta este răspunsul întrebărilor mele, tare aş vrea ca cineva să mă trezească încet şi delicat din acest coşmar, nimic din ce am văzut, simţit nu poate fii real.

Anunțuri

2 gânduri despre „Zi de toamna”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s