Regina dramei


Si vreau sa plang,sa ma descarc,sa uit cat te-am iubit si ca inca ma mint ca te-am uitat.Imi provoci doar dureri si nu ma lasi sa te uit.De ce faci asta?Inca ma mai iubesti?Spune-mi,vreau sa stiu.Ce pot sa fac?Simt,simt ca ai nevoie de mine,dar acum eu nu iti mai pot vindeca raniile.Ai ales pe altcineva,ea sa-ti aline sufletul si durerea din urma mea.De ce nu poate?Credeam ca va iubiti.Ca mai uitat.Nu uita de cate ori am cazut si am plans si mi-am calcat mandria in picioare doar pentru doua minute.In doua minute in care tot ce am facut a fost sa te privesc in ochi,sa vorbesc cu tine.Chiar daca nu imi spui vorbe dulci si ma ignori intr+un mod rautacios,ma injuri,imi spui de cate ori am gresit.Si ce?Tu nu ai gresit?Nu-mi spune asta.E imposibil!Spune-mi ca sunt regina dramei,ca dramatizez mereu,dar uita-te la tine..parca-i fi regele meu.Esti tanar,ai o viata inainte.Dar te distrugi.Imi e dor sa-mi spui sa am grija de mine.Indiferenta e opusul dragostei,dar tu nu-mi areti asta,incerci sa ma urasti.Iti multumesc pentru asta.Si eu te urasc!

Chemare


Un aer rece mă înconjoară. Uite! Mâiniile îmi tremură fără oprire. E dimineaţă intr-o zi fabuloasă de miercuri. Sunt atât de singură.Doar mama doarme în camera alăturată. E atât de frumoasă, îmi place să o privesc când doarme, să-i mulţumesc în gând pentru imposibilul care îl face întotdeauna pentru mine. Stau pe un taburet, tapiţat într-un material de culoare maro închis imprimat cu diferite dungi curbate. Îmi ridic capul din caiet, ţin strâns stiloul în mână şi privesc pe geam. Realitate, eşti frumoasă în această dimineaţă. Peisaj parcă luat din havană în curtea casei. Cer albastru, copaci înalţi şi soarele gingaş printre crengile aproape goale ascunzându-se. Mă privesc în oglindă, dar nu mă recunosc. Suspin şi tac şi mă uit din nou. Văd un chip trist de copilă,eu nu sunt aşa. Ochii mari albastrii şi-ncercănaţi par trişti, buzele roşii pe care le ştiam eu acum sunt mov şi crăpate iar obrajii seci şi palizi. Încet, încet,mor câte puţin, în fiecare secundă, în fiecare minut. Nici suflet nu mai am, falsitatea din jurul meu îl îngrozeşte şi nici nu mai iubesc. Mă urâţesc. Trebuie să iubesc! Dar cine poate fi demn de dragostea pură,blândă ca cea pe care o am eu de oferit? Simt cum stiloul şi caietul mă cheamă, destinul meu e să scriu, iubesc frumosul, cunoaşterea şi ştiu, eu ştiu sigur că sunt făcută să fiu demnă de admiraţie şi respect. Vreau să iubesc..

Timpul nostru.


O sa vina si timpul nostru

Imbratisati privind orasul

Uitand de restul,doar noi doi

Oprind timpul printr-o sarutare

Sacrificand linistea prin cuvinte dulci

Iubindu-ne pana tarziu in noapte

Trezindu-ne in acelasi loc,dimineata,

Privind rasaritul soarelui

Impreuna,cum se lasa seara,

O sa vina,iti promit,o sa vina si timpul nostru.

Din suflet.


Cât timp o să mă mai răzgândesc în privinţa ta nu am idee. Mă înjuri, mă ignori, pleci fără să te mai uiţi înapoi, dar stârneşti sentimente înăuntrul meu chiar şi dacă nu vrei. Aş vrea să-ţi cânt în fiecare seară înainte să adormi ce e bine şi ce e rău, pe cine să iubeşti, să ţii aproape şi pe cine să ţii departe. Cine te înţelege mai bine ca mine? Cine? Pun pariu că nici una nu a fost ca mine, nici una nu te-a iubit, nu te-a alungat, nu te-a făcut să plângi şi să îi spui că e tot ce ţi-a rămas. Mai înşelat, tot la mine te-ai întors, te-am înşelat, ştii bine că tot la tine m-am întors. Atâtea amintiri dulci şi amare. Te vreau vara lângă mine pe iarbă, iarna de mână cu mine să te plimbi prin parcul inghetat, toamna şi primăvara tot pe mine să mă iubeşti.