Chemare


Un aer rece mă înconjoară. Uite! Mâiniile îmi tremură fără oprire. E dimineaţă intr-o zi fabuloasă de miercuri. Sunt atât de singură.Doar mama doarme în camera alăturată. E atât de frumoasă, îmi place să o privesc când doarme, să-i mulţumesc în gând pentru imposibilul care îl face întotdeauna pentru mine. Stau pe un taburet, tapiţat într-un material de culoare maro închis imprimat cu diferite dungi curbate. Îmi ridic capul din caiet, ţin strâns stiloul în mână şi privesc pe geam. Realitate, eşti frumoasă în această dimineaţă. Peisaj parcă luat din havană în curtea casei. Cer albastru, copaci înalţi şi soarele gingaş printre crengile aproape goale ascunzându-se. Mă privesc în oglindă, dar nu mă recunosc. Suspin şi tac şi mă uit din nou. Văd un chip trist de copilă,eu nu sunt aşa. Ochii mari albastrii şi-ncercănaţi par trişti, buzele roşii pe care le ştiam eu acum sunt mov şi crăpate iar obrajii seci şi palizi. Încet, încet,mor câte puţin, în fiecare secundă, în fiecare minut. Nici suflet nu mai am, falsitatea din jurul meu îl îngrozeşte şi nici nu mai iubesc. Mă urâţesc. Trebuie să iubesc! Dar cine poate fi demn de dragostea pură,blândă ca cea pe care o am eu de oferit? Simt cum stiloul şi caietul mă cheamă, destinul meu e să scriu, iubesc frumosul, cunoaşterea şi ştiu, eu ştiu sigur că sunt făcută să fiu demnă de admiraţie şi respect. Vreau să iubesc..

Anunțuri

O părere la “Chemare”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s