Cadavre


Timpu-i la apus,încă un ceas de când ai plecat s-a scrus. Corbii în peisaj au pătrus, aducând o linişte dureroasă pe acest pământ. Doar vocile cerului cenuşiu se mai aud în ritm cu paşii oamenilor fără suflete care se plimbă pe alei. Îmi e scârbă, nu pot să-i privesc,să le zâmbesc sau să-i ating. Chipurile, corpurile lor palide şi neputincioase emană oboseală, inconştienţă şi nepăsare. Pe buze li se prelinge veninos minciuna, în ochi le citesc mînia, iadul se dezlănţuie în ei, iar obrajii le sunt palizi şi prefăcuţi. Se plimbă cadravele printre cei câţiva vii, cu carnea lor putrezită şi sloiuri de gheaţă în inimi. Tu, iubitule, eşti viu sau mort?

Anunțuri

O părere la “Cadavre”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s