O noapte incercanata.


Acum că ştiu ce vreau,pot să plâng,să zbier de fericire.Renunţ la o plăcere de moment dar continui să lupt,acum că ştiu ce îmi doresc continui să lupt pentru ceea ce ştiu că o să obţin.Într-un moment de sinceritate absolută mă întreb dacă aşa va fi,dacă o să am ce îmi doresc.Nu,nu,nu,nu,nu,nu!Nu vorbesc de lucruri materiale.Vorbesc de dragoste,ştii,acea dragoste pură,doar a mea.Clădită de mine şi el,cu amintiriile noastre şi temeriile noastre.Fără influenţe din trecut.Vreau o dragoste care să uite ce nu a mers bine înainte.Fiecare dragoste e diferită pentru că fiecare om este diferit,trebuie să vedem asta,nu să ignorăm şi să căutăm ce am mai găsit până acum.Îmi simt venele şi sângele cum curge prin ele cu atâta pasiune cum nu a mai curs vreodata.Sunt toată moartă,sufletul îmi ghidează mâiniile iar mâiniile scriu ce dictează el.Am pus atâta suflet în câteva rânduri.Noaptea asta poate fi lungă,o noapte încercănată,dar nu degeaba.Vreau să trăiesc fiecare clipă.Acum pot înţelege muzica clasică,o pot iubii notă cu notă.E viaţă!O viaţă perfectă cu note de sus iar apoi una jos dar din senin vin alte note de sus si tot aşa.Asta e!Aşa trebuie să meargă viaţa,trebuie trăită cu zâmbetul pe buze,profund.

Fenomenul Ultra.


Pentru o parte din cei ce vin pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar.
Ei vin să-şi încurajeze echipa prin diferite metode:
cântece,folosirea de fumigene, petarde şi torte şi prin metoda cea mai costisitoare, dar şi cea mai spectaculoasă – crearea de coregrafii.
Aceşti suporteri sunt suporterii ultra.Total diferită de mentalitatea „Hooligans”care promovează şi susţine violenţa pe stadioane.
Suporterii ultra sunt organizaţi în grupuri.În România sunt aproximativ 10 astfel de grupari la fiecare echipă.Membri unui astfel de grupari plătesc
un fel de cotizaţie,iar deciziile privind activitatea lor se face pe stil democratic(adică vot).
Ierarhiile unei galerii:
-pe prima treaptă se găsesc acei suporteri ce vin in peluză,deoarece preţul biletelor este mai scăzut faţa de celelalte părţi ale stadionului,iar ceste persoane nu au nici un rol în deciziile galeriei.Sa fiu mai explicit sunt un fel de „ultrasi”doar pe parcursul meciului si atat.
-a doua treapta sunt suporterii ultra,cei ce reprezinta si carasterizeaza acel fenomen ce ar trebui urmat si de restul persoanelor.Ei sunt persoanele care au diferite manifestari prin care işi susţin echipa fără nici un dubiu:
-cântece
-aprinderea de torţe
-si realizarea de coregrafii
-Iar a treia şi cea mai importantă treaptă are la bază liderii grupărilor.Ei sunt cei ce conduc manifestarea din incinta stadionului,cântece,fumigene,petarde,coregrafii etc.
Fenomenul „ultra” după parerea mea este dragostea de echipă propiu zisă,prin susţinerea ei indiferent de locul în clasament sau cât de rău joacă.
De asemenea, adversarii trebuie intimidaţi prin orice mijloace, inclusiv prin violenţa fizică. În plus, suporterii ultra trebuie sa fie total independenti faţă de club şi să fie originali.
Primele persoane care au fost atrase de acest mod de susţinere au fost tinerii intre 15-25 de ani,ceea ce defineşte acest stil ,”un stil rebel”.
La acest nivel susţinătorii ultra pot devenii uneori şi violenţi.Ura faţă de mişcările politice,poliţişti se transferă şi pe stadioane.
Dar aceasta se întamplă rar acestui stil de viaţă pot spune,pentru ei ţinta numărul 1 este adversarul nu sistemul.
Trist este faptul că istoria ultrasilor din România este una foarte scurtă.La noi apare doar pe la sfârşitul anilor „90.

 Un articol scris de către Pop Andrei.

Godsgang nu gangsta.


Toţi o ard gangsta,toţi sunt mari şi şmecheri,niciodată mari şmecheri,înjură de iisus,din câte porunci sunt nu respectă nici jumătate dar se cred mega credincioşi.Da,mă refer la „repări”.Cântă despre dumnezeu,se roagă,îşi fac cruce doar între patru pereţi sau de ochii lumii,nu calcă în biserică,doar o dată pe an.Dar ce contează?Ei sunt credincioşi.Întreabă-i când s-au spovedit ultima dată,vezi,mai ţin minte cât timp a trecut.Am şi eu o vecină gen,merge în fiecare duminică la biserică,vine acasă şi înjură de se coboară toţi sfinţii pe pământ.Eu nu sunt credincioasă,recunosc,nici nu încerc să par şi nu mă laud.Cum zice Spike „Nu exista nici un zeu trecut prin chin/La care sa ma inchin”,măcar nu e ipocrit.Şi îi critic mă,îi critic,sunt penibili.Şi mă enervează mai tare că îi mulţumesc lui dumnezeu pentru ce le-a dat.Closed mind!Ai obţinut ce ai pe propriile puteri,wake up!Când pierzi de ce nu îi mulţumeşti?Când pierzi îţi găsesşti scuze „aşa a vrut dumnezeu să fie”..nu mai zice la nimeni,lasă,mai bine taci.Acuma două zile am dicutat cu o rudă mai în vârstă,îmi povestea prin ce greutăţi trece,cum era să-şi piardă vederea şi că aşa a vrut dumnezeu.A mers la doctor,i-a dat ceva pastile,şi-a recăpătat vederea.Ghici de ce?Pentru că din nou aşa a vrut dumnezeu.E comic.Cam nehotărât tipul ăsta.Din respect nu i-am mai spus nimic,i-aş da lumea peste cap explicându-i că dumnezeu e defapt universul şi totul depinde de ea.

Cheia succesului.


ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it.attitudine, fr. attitude.  Am început cu definiţia din dex a cuvântului „atitudine”.Sunt total de acord cu definiţia,a avea atitudine înseamnă a merge înainte pe baza unor principii,a te impune şi a te respecta.De ce ai nevoie de atitudine?Pentru că prin atitudine dobândeşti respect,prin respect încredere iar prin încredere succes.Atitudinea te înalţă şi te defineşte,pe măsură ce experienţa de viaţă e mai încărcată,vei ajunge la concluzia că fără atitudine nu poţi să te afirmi.Dacă ar fi să o definesc pe scurt aş spune că înseamnă putere,control şi succes.Atitudinea variază în funcţie de situaţii.Nu poţi avea aceeaşi atitudine pe care o afişezi între amici cu cea pe care o afişezi în societate.Ah,societatea..o să vorbesc în alt articol despre „bătrâna” societate.Sper că m-am făcut înţeleasă şi nu am aberat prea mult,să nu uitaţi cheia succesului,have fun!

Realizare


Vă urăsc pentru ceea ce sunteţi şi ce pretindeţi.Egoişti,morţi pentru mine,ipocriţi.Susţine-ţi căutarea fericirii,o găsiţi şi în momentul următor o alungaţi.Mi-aş vinde sufletul diavolului pentru voi,oarecum în schimbul păcii mele interioare după care tânjesc de atâta timp,doar ea,liniştea,mă urcă în cer alături de îngeri.Cea mai aprigă plăcere îmi e liniştea.Nimic nu e mai sfânt,pur,senzual şi plăcut decât ea.O pot simţi şi în muzică.Ştiu că îţi e greu să crezi asta.E tot ce vreau şi ce nu am,e leacul fericirii,sare şi piperul din nebunie,nevoia oricărei fiinţe.Când e gălăgie şi mult zgomot mă ascund şi pătrund în linişte.Ţin ţigara aprinsă în mâna dreaptă.Aud clopotele bisericii cum bat.Ritmul lor e perfect .Închid ochii,mă detaşez de acestă lume.Îmi e frică că o să mă pierd în alt univers.Mă trezesc!Arunc ţigara,realizez că nu mă ajută,iar liniştea,pacea interioară se află în cele mai mărunte esenţe.Eu sunt linistea,speranţa şi iubirea mea.

1 decembrie cu d mic.


Sunt sigură că azi mii de blogger au postat despre 1 decembrie -decembrie e luna şi se scrie cu „d” mic,aviz amantoriilor- ziua oficială a ţării noastre.Toţi abordând acest subiect pro sau contra.

Eu nu sunt patriotă,nu-mi iubesc ţara,nu-i accept defectele şi oamenii mizeri care o stăpânesc.Sunt sinceră şi recunosc,cu toate cele bune îmi displace.Dar voi?Ipocriţilor!O iubiţi?Cum se face că doar o dată pe an?De 1 decembrie e pă trend să te dai patriot,nu-i aşa?Mai contează că în restul anului îţi bagi şi îţi scoţi si iar îţi bagi organele de inmulţire în ea ţară numită de câcat?Nuu,că doar e 1 decembrie,azi trebuie să o lingi unde în restul anului îţi băgai şi îţi scoteai şi apoi iar îţi băgai.Frate,dacă ai avea coae,soro,dacă ai avea puţin respect faţă de tine şi nişte principii probabil aţi putea fi capabili să susţineţi o părere.Fie pro sau contra patriotismului.Dar sunteţi ipocriţi,vă complace situaţia şi vă auto contraziceţi.E ca şi cum ai spune că stai pe uscat în timp ce înoţi.HATERS GONNA HATE!