Fenomenul Ultra.


Pentru o parte din cei ce vin pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar.
Ei vin să-şi încurajeze echipa prin diferite metode:
cântece,folosirea de fumigene, petarde şi torte şi prin metoda cea mai costisitoare, dar şi cea mai spectaculoasă – crearea de coregrafii.
Aceşti suporteri sunt suporterii ultra.Total diferită de mentalitatea „Hooligans”care promovează şi susţine violenţa pe stadioane.
Suporterii ultra sunt organizaţi în grupuri.În România sunt aproximativ 10 astfel de grupari la fiecare echipă.Membri unui astfel de grupari plătesc
un fel de cotizaţie,iar deciziile privind activitatea lor se face pe stil democratic(adică vot).
Ierarhiile unei galerii:
-pe prima treaptă se găsesc acei suporteri ce vin in peluză,deoarece preţul biletelor este mai scăzut faţa de celelalte părţi ale stadionului,iar ceste persoane nu au nici un rol în deciziile galeriei.Sa fiu mai explicit sunt un fel de „ultrasi”doar pe parcursul meciului si atat.
-a doua treapta sunt suporterii ultra,cei ce reprezinta si carasterizeaza acel fenomen ce ar trebui urmat si de restul persoanelor.Ei sunt persoanele care au diferite manifestari prin care işi susţin echipa fără nici un dubiu:
-cântece
-aprinderea de torţe
-si realizarea de coregrafii
-Iar a treia şi cea mai importantă treaptă are la bază liderii grupărilor.Ei sunt cei ce conduc manifestarea din incinta stadionului,cântece,fumigene,petarde,coregrafii etc.
Fenomenul „ultra” după parerea mea este dragostea de echipă propiu zisă,prin susţinerea ei indiferent de locul în clasament sau cât de rău joacă.
De asemenea, adversarii trebuie intimidaţi prin orice mijloace, inclusiv prin violenţa fizică. În plus, suporterii ultra trebuie sa fie total independenti faţă de club şi să fie originali.
Primele persoane care au fost atrase de acest mod de susţinere au fost tinerii intre 15-25 de ani,ceea ce defineşte acest stil ,”un stil rebel”.
La acest nivel susţinătorii ultra pot devenii uneori şi violenţi.Ura faţă de mişcările politice,poliţişti se transferă şi pe stadioane.
Dar aceasta se întamplă rar acestui stil de viaţă pot spune,pentru ei ţinta numărul 1 este adversarul nu sistemul.
Trist este faptul că istoria ultrasilor din România este una foarte scurtă.La noi apare doar pe la sfârşitul anilor „90.

 Un articol scris de către Pop Andrei.

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s