Ura


Mă simt pierdută între dimensiuni,între viaţă şi moarte,între vis şi realitate.Ce simt eu pentru oameni nu coincide cu nimic.Izolare!Perioada neagră dintre anotimpuri e chiar aici.Mă ucide lent şi tacticos.O să ajung rece,dacă încă nu am ajuns,rece precum un cadavru vechi de două nopţi.Imagini sumbre îmi întunecă viziunea unei lumi mai bune şi calea spre lumină.Sângele unui criminal înainte de crimă îmi curge prin vene,copleşindu-mi mintea şi fapta.Ura fierbe înauntrul meu.E un sentiment intens şi periculos.Iubesc ura.Mă face să mă simt vie.Paradox!Lumea se împarte în paradoxuri.Paradoxul e echilibru iar lumea funcţionează numai în echilibru căci echilibrul înseamnă perfecţiune.Totul se leagă iar eu mă aflu în echilibru,căci urăsc din tot sufletul.

Anunțuri

Noi!


Noi aparţinem de un alt univers.Această lume nu e de ajuns de bună pentru noi.Noi-sună atât de melodios- suntem centrul  pământului,totul se învârte în jurul nostru.O să plecăm intr-o bună zi de pe acest pământ,o să mergem de unde venim,în universul nostru unde totul se îmbină perfect iar echilibrul guvernează lumea,unde dragostea este dragoste pură iar ura face parte din ea,unde noi doi suntem stăpâni peste tot acest univers perfect.Eu sunt regina ta,tu eşti sclavul,regele meu.Mă faci să zâmbesc,mă priveşti cu atâta dragoste-pot să văd asta în ochii tăi- şi îmi place,îmi place cum mă priveşti,când mă atingi,modul în care îmi acoperi mâiniile cu mâiniile tale,parcă protejându-mă.Mă completezi şi mă inspiri.Ce pot să cer mai mult?

Sageti in inima


Conştiinţa să-ţi străpungă inima de fiecare dată când îmi spui că mă iubeşti şi nu simţi intensitatea acestor cuvinte.Ca o înţepătură de ac,de săgeată chiar, să simţi până în adâncul inimii,de fiecare dată.Nu te vreau dacă tu inteţionezi să mă minţi,să te minţi şi să mă foloseşti pentru a-ţi linge răniile.Te las să pleci,poţi să-mi trimiţi inima înapoi prin poştă,te rog,învelită în catifea,ai grijă de ea,dacă o răneşti se sparge şi o să ai o viaţă ghinion.Eu nu am ce să-ţi trimit,inima ta nu e la mine şi nici nu a fost vreodată.Nu o simt,prin atâta minciună nu există,nu are cum.Să nu te uiţi în urmă,să nu îndrăzneşti dacă ai simţit cum îţi moare inima,înţepată,poţi să pleci definitiv.Tu niciodată nu vei putea fi al meu.Lacrimi în urma ta nu o să vărs,în schimb o să-ţi ofer un zâmbet mereu când o să-mi ieşi în cale,dar privindu-te cu alţi ochi,cu dezamăgire,ca pe o veche cunoştinţă căci amicii nu mă mint,chiar dacă v-or doar să le alin durerea,îmi spun.Ce simţi acum?Fericire,devastare,indiferenţă?Ai o revelaţie?Intră în profunzimea sentimentelor tale şi trăieşte.Mi-am trăit viaţa,chiar dacă vârsta nu mă sprijină prea mult şi orice experienţă avută am trăit-o ca şi cum ar fi fost ultima.De aceea eu pot să fac tot ce îmi propun,pentru că nu mi-a fost frică niciodată să mă expun şi să ies din cocon.Ca un ultim sfat,trăieşte!

Te iubesc!


Te iubesc.Poţi să-mi spui ce vrei tu,că te mint,că nu crezi,îmi eşti drag şi nimeni nu-mi poate lua sentimentele,nici măcar tu,nici moartea.E haos în capul meu dar nu şi în suflet.Toţi se gândesc la scandal şi război,numai eu nu pot.Eu mă gândesc la tine.Ce ştii tu.Doar mă enervezi şi mă provoci.Ştii cât îmi place să te contrazic,e penibil,îţi iubesc fiecare defect,tind să-ţi urăsc atuurile.Doar tu mă scoţi din drame.De ce?De ce nu mă laşi în drama mea?Pentru că mă iubeşti.Mă iubeşti,nu-i aşa?Ce însemn eu pentru tine?Spune-mi că nu însemn nimic,te implor.Nu vreau să însemn ceva pentru tine.Vreau să fiu totul pentru tine.Sprijin,alinare,muză,prieten,suflet pereche,orice ai nevoie,oricând,oriunde.Nu-mi pasă ce vrei tu.Uite eu asta vreau!Vreau să te bat,să te chinui când greşeşti.Vreau să mă pedepseşti,să nu-mi vorbeşti când greşesc.Cu tine nu vreau să stau în gardă,vreau să mă las condusă de..vreau să trăiesc momentul.Nu îmi place să fiu condusă,dar pe tine te las să mă conduci.Să mă conduci către staţia de autobuz,să mă conduci către sufletul tău,să mă conduci în lumea ta care seamănă puţin cu lumea mea.Ce zici?Ne unim lumiile?Am face o lume de vis din două lumi.Pornesc de la o idee şi ajung la alta.Uite ce îmi faci.Te privesc…dopamină,ahhh.Drogul meu preferat eşti tu,îmi faci ziua,mă laşi în sevraj,ruşine să îţi fie.Închei cu:te iubesc până greşeşti şi te iubesc mai puţin.

Blog nou!


Heeey!Mulţumesc pentru susţinere în legătură cu postul anterior.Din fericire acum totul s-a rezolvat.Aş dori să anunţ noul meu blog.Dacă tot sunt balanţă am zis  să fac un echilibru între drama şi bucurie.Noul blog este exact opusul acestui blog.Fără alte discuţii vă las să vedeţi despre ce e vorba,deocamdată nu am postat nu ştiu ce dar urmează.

 LiveLikeCrazy(ForYou)

In 2011 am invatat:


Să-mi urmez visele.

Să am încredere în mine,după încredere stă ascuns succesul care aşteaptă să iasă la iveală.

Că eu pot fi orice,oricine când, cum, unde  vreau.

Să respect regulile,uneori e de mare ajutor,te ajută să le înţelegi şi să nu dai de belele când se mai întâmplă să le încalci.

Familia e mereu lângă tine, pe ei te poţi baza, se cunosc şi la bine si la rău, ei sunt adevăraţii amici pe care îi căutăm. Ce ironie.

Nimic nu se întâmplă la întâmplare, totul are un sens.

Dragostea în care ambii parteneri iubesc, aşa cum ar trebui să fie dragostea definită, există.

Aparenţele înşeală.

Trebuie să am răbdare.

Diplomaţia e respectul arătat celorlalţi.

Orice frică trebuie înfrântă.

Am învăşat să trăiesc astăzi,nu mâine.

Trecutul nu trebuie uitat dar nici lăsat să afecteze prea mult prezentul.

Echilibrul  este definiţia perfecţiunii.

Cere şi ţi se va da.

Să fiu deschisă spre nou, nu am nimic de pierdut, doar de câştigat.

Că dramatizez prea mult şi trebuie să mă bucur de viaţă pentru că e frumoasă.

Acestea sunt cele mai importante învătături din 2011, dar nu sunt singurele, omul cât trăieşte învaţă.