Când soarele răsare inima din piept îmi tresară de fericire. Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu gândul la tine şi mă întreb:
Ce faci?
Te-ai trezit?
Cum te simţi?
Îmi duci dorul?
Mai crezi în noi?
Abia aştept să-ţi aud vocea mângâindu-mi timpanul, umplându-mi sufletul de căldură. Pe mine o să mă găseşti unde m-ai lăsat, fiecare zi e grea, dar timpul nu-mi afectează raţiunea, o să te aştept încântată de fiecare secundă care trece în favoarea noastră. Eu cred în tine şi în noi, cred în mine că n-o să te dezamăgesc. Tu eşti doza mea de dopamină, eu pot fi pauza ta de la realitate. Unde îţi e zâmbetul, privirea dulce? Ah! Privesc luna în căutarea ta, doar ea îmi poate alina beatitudinea. Dacă dorul ar fi efemer dar e imuabil…
Anunțuri
