Vindecare


Mă scufund în fiori, mă înec în speranţe, ochii-mi oglindesc sufletul, buzele complotează împotriva minţii şi te cheamă, nebunele… obrajii roşii ard, adierea realităţii trezeşte conştiinţa. Ne vindecăm de răutate şi iubim, ne alinăm dorul şi singurătatea monotonă. Glasul şters e din ce în ce mai tăcut, doar ochii ghidaţi de suflet şi corpul de vis încarcă dorinţa. Soarele e pe cer, grandios se înalţă, iubirea noastră e la început şi învaţă de la soare să se înalţe şi totodata să revină în fiecare dimineaţă. Luna se arată încântată şi ne umple de viaţă. Venus ne înconjoară. Jupiter n-are nici un drept. Mercur îşi încearcă puterea, înconştienta de neputiinţa sa, doreşte iubire dar n-o mai poate avea.

Anunțuri

4 păreri la “Vindecare”

  1. „iubirea noastră e la început şi învaţă de la soare să se înalţe şi totodata să revină în fiecare dimineaţă” foarte profund spus – mi-a placut 😉 mai ales că mă caracterizează de multe ori, și cred că nu numi pe mine. Cînd te trezești dimineața și îți dai seama că iarăși ești în căure… și soarele ar fie ca un mesaj ce nu are „delete”.

      1. Te asigur că toate posturile tale sunt reușite! Am citit ceva din posturile vechi și mi-au plăcut, altfel nici nu se putea 😉

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s