Drogul scriitorului.


Gusta buzele, le stăpâneşte lacomă. Curge prin vene, se prelinge încet în tot corpul, atacă inima, odihneşte raţiunea. E mereu alături de tine, atunci când timpul îţi pare o veşnicie iar condeiul şterge tot ce scrie, dar mai ales atunci când mintea refuză să fie realistă iar inima suferă rănită. O arzi, mirosul se răspândeşte subtil. Tragi ca de-o ultimă speranţă din ea şi o laşi să-ţi guverneze lumea. O scuipi afară dar o tragi înapoi, te joci şi crezi că eşti stăpân pe joc dar nu realizezi că nu tu eşti cel care trage sforiile, ci ea trage de tine oricând vrea. Fidelă, te ajută mereu, dar tot ea te-omoară lent. Mircea Eliade, Mark Twain, Dostoievski… cu toţii profită de drogul  scriitorului şi îl menţionează incontestabil în opere care fac înconjurul lumii facând criticii să cânte. Nicotina hrăneşte spiritul muritorilor, e drogul venit de la zei care împrăştie viaţă şi iubire de pace interioară de la primul contact. E trimisă de zei pentru fiecare scriitor copleşit de idei.

Anunțuri

4 gânduri despre „Drogul scriitorului.”

    1. Felicitari! E o performanta laudabila! 😀 Ma bucur ca am trezit o stare dar cu tot cu acestea bucurie ma tem ca am trezit nicotina din tine :))

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s