El.


E infern. Atât pot să spun. Doar asta simt. Străziile se topesc în luna iunie, chiar în miez de zi. Doar oamenii străzii poartă geci groase având parte de mister şi camuflare în câutare de mâncare. Trec pe lângă ei fără să-i privesc, îi las să creadă că sunt invizibili şi merg mai departe. E plăcut să intri în starea fiecărui om întâlnit, e plăcut să vezi cum e să fi în pielea altcuiva ca să poţi să-i înţelegi pe cei din jurul tău, să fi înţelept e mai presus de inteligenţă. Când o să realizez acest fapt, abia atunci o să poţi să te numeşti om. Căci doar oamenii au puterea înţelegerii, dar ei nu înţeleg, cu greu descoperă ce deţin şi la ce sunt buni. Simt soarele cum acţionează asupra mea, nici umbră n-am dar în schimb am mii de gânduri şi nu sunt cu mult diferită de restul lumii, doar prin gânduri, îmbrăţişez gânduri şi în gând visez că mă strecor într-un univers paralel unde totul este pus la locul lui, exact aşa cum vreau eu, unde eu nu mai există, unde eu devine noi. Euforie deplină, infernul dispare! Noi călătorim peste şapte mări şi zece ţări. Noi călătorim unde vrem, nu avem graniţe, nu ne limităm la puţin, nu ne mulţumim cu ce primim.  Cititorule, te iubesc, sa stii.

Anunțuri

3 păreri la “El.”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s