Simt, traiesc si mor.


Să lăsăm trecutul în urmă, să uităm cine suntem şi cum ne-am cunoscut, ce am clădit, din ce ne-am înfructat. Nu vreau să uit, dar trebuie să te uit că te-am cunoscut vreodată, trebuie pentru a nu te îndepărta. Am făcut prea mult rău acum nu ştiu ce să folosesc să-l curăţ şi să las loc doar pentru amintiri frumoase din lumina razelor de soare. Viaţa mi-a arătat prin tine ce înseamnă fericirea, mi-a luat-o, învăţându-mă că fericirea nu e pentru orice, e greu de păstrat iar şanse multiple la ea cu greu primeşti. Îmi cer scuze dar nu pot să regret ceea ce am făcut, pot doar să regret ceea ce nu am făcut. Să regret că nu am ştiut să apreciez şi să iubesc. Sufletul vrea linişte, inima te vrea pe tine, creierul ştie că nimic nu este aşa cum trebuie să fie. În povestea noastră nu există final, e prea devreme să te pierd şi e prea târziu să te pot lăsa să pleci. Privesc spre cer şi mă întreb dacă mai simţi măcar un sfert din ceea ce simţeai cândva pentru mine, mă întreb dacă şi tu priveşti spre cer întrebându-te nedumerit dacă eu mai însemn ceva pentru tine. Te caut cu privirea zi de zi printre feţe nemaîntâlnite, însă nu te găsesc. Te ascunzi? Îţi e frică de ceea ce simţi, te simţi rănit? E orgoliul sau nepăsare? E iubirea sau doar mângăierea? Să-mi auzi gândul, să trăieşti prin mine ca să poţi să simţi greutatea care îmi apasă sufletul, să simţi ce simt eu şi să te vezi prin ochii mei cum te văd eu, ca pe un rege pentru zei, să simţi ce simt eu când îţi aud numele şi în fiecare parte a zilei să visezi, să devii şcenarist, compunând şcenarii care devin speranţe, speranţe atârnând de un fir de aţă, singurele care te mai ţin în picioare şi nu te lasă să cazi în genunchi. Blesteme! Ştiam că o să retrăiesc ce am trăit în trecut. Mi-a fost teamă de acest moment… însă ce e timpul?  Prezentul e trecut iar trecutul e viitorul, prezent intr-o zi. Şi ştiu că nu trebuie să fiu fericită pentru a trăi, trebuie să simt pentru a putea trăi. Nu vreau să mor, căci moartea e plictisitoare. O să mor doar atunci când o să refuz să visez, să urasc sau să iubesc, să mă mint în speranţe, să mă tem, să îmi condamn vina. Lasa-mă să simt ca să trăiesc şi să nu mor.

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s