Phoenix al iubirii.


Nimeni nu mi-a mai făcut ce mi-ai făcut tu. M-ai minţit. Cu dragostea nu e frumos să te joci. Mi-am pierdut timpul cu tine, ordinarule! Primeşti de la mine un Oscar pentru cel mai bun actor în cea mai ieftină dramă. Îl meriţi! E reuşita ta, bucură-te de ea. Ce a fost în capul meu? Îmi pun această întrebare de mii şi mii de ori, însă de fiecare dată întrebarea mea se pierde în timp şi spaţiu fără răspuns.
Cine sunt eu şi de ce mă străduiesc atât să înţeleg oamenii? O să devin o ipocrită, o să devin ceea ce urăsc. Dulce viaţă fără scopuri şi idei înalte, îţi aparţin… dar nu pentru mult timp.

Mai târziu…
Afară se înoptează, iar furtuna se apropie. Cerul gri precum blocurile din jur acum plânge într-un ritm obositor. Însă, nu vremea mă tulbură. El, prin simpla lui prezenţă îmi provoacă un sentiment plăcut şi totodată neliniştitor. Are acel ceva care mă atrage şi mă împinge spre păcat. Jocul de priviri şi zâmbete gingaşe, chiar parşive îmi afectează judecata. E exact ce aveam nevoie acum. Aveam nevoie de o salvare iar el a apărut de nicăieri. Universul e de partea mea şi mă apropie de el cu fiecare minut care se pierde. Pe strada pustie, sub un felinar sărman reinventăm chimia şi întrecem legiile fizicii. Poetul din mine prinde viaţă… nu cred că e un semn bun.

Reclame

9 gânduri despre „Phoenix al iubirii.”

  1. Pingback: Ce iubesc eu? «

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s