Lupta crancena.


Mi-am iubit părul lung şi l-am tăiat cu mâna mea. Îmi iubesc arta şi conştientă o distrug. Îmi cunosc inima, intenţionat mi-o frâng. Îmi cunosc limitele dar nu mă limitez. Cred în Dumnezeu şi-mi creez propriul destin. Cred în ceea ce fac şi iubesc să-mi exprim fiecare gând sau chin pe-o coală de hârtie alba, colorata, galbena sau gri, cu pix sau creion, nu contează, orice ar fi. Nu-mi apreciez cuvintele-n pastă ci în intensitatea pe care o transmit, sau cel puţin încerc, cu ajutorul lor. Sunt născută într-un secol în care adevăratele valori devin sărace. Am umblat prin atâtea locuri cu mintea, am cunoscut şi mai multe gânduri, am citit mii de rânduri zâmbind sau cu perle-n ochi parcă regăsindu-mă în memoriile unor străini remarcabili. Mi-am comparat chipul firav cu chipul unei femei triste şi urâte, şi-am fost tare mândră! Nu pentru că chipul meu e de-o inocenţă rară, dar eu am văzut în biata femeie o adevărată frumuseţe. M-am simţit bine găsind vicii gustate în rândurile unor poeţi. Să-mi citesc numele de pe coperta unei cărţi, viaţa mea să fie-n pagini! Nu vreau să mă transform în „broască” precum E. Dickinson a spus, dar ştiu că eu pot mai mult ş-apoi mai mult. E un drum lung şi greu de străbătut, nesigur dar dulce! Iubesc ceea ce fac de aceea că muncesc nici nu simt. E-o luptă crâncenă între suflet şi minte.

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s