Non paenitenda


2_b

Că te-am iubit nu-mi pare rau,
îmi pare rău că nu m-ai lăsat să te iubesc.
Aş fi putut fi a ta,
doar a ta, prostule…
m-ai fi iubit cum doar ţie îţi îngădui,
iar acum, probabil, sufletul ţi-ar fi împăcat
şi c-un pas afară din păcat.
Stii şi tu, prea bine,
că eu niciodată nu mă întorc din drum…
tu ai greşit nespus de mult!
M-ai lăsat în pustiu, la marginea abisului,
şi-a trebuit în genunchi,
mai apoi pe coate să mă târâi
ca să ies din, parcă nemărginita, noapte.
O clipă n-am încetat să privesc înainte,
ţine minte,
capul încă îl ţin aţintit spre cer,
acesta e secretul meu.
În calea mea să nu te mai văd,
nici de-mi spui că mă iubeşti,
nici de-mi pui arginţi pe masă
căci eu, naivă, o dată ţi-am picat în plasă…
dar îţi promit:
n-o să mă mai duci de nas a doua oară!

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s