Episoade: Episodul II


Când o să înțeleg că sunt o persoană solitară și că eu nu am nevoie de oameni în jurul meu? Oamenii mă îmbolnăvesc și simt asta, oamenii ma iubesc iar eu resping asta, oamenii vor să mă cunoască însă nu le acord șansa. Am nevoie de timp cu mine ca să pot să mă regăsesc, simt că mă pierd cu zi ce trece și îmi e frică… dacă n-o să mă mai găsesc? Trebuie să fug și să las totul în urmă, am obligația de a încerca, de a mă prinde de ultimul fir de speranță care-mi iasă în cale. O să mă urăsc într-o zi, știu asta. M-am urât de fiecare dată când am renunțat la cei din jur. Sunt egoistă dar nu păstrez nimic pentru mine, ironic. Sunt egoistă căci mă păstrez numai pentru mine când aș putea să ofer părți din mine și celorlalți, celor care au nevoie de un zâmbet, de un sărut, de-o atingere, de un salut.

E dureros dar nimeni nu vede asta, ei văd doar orgoliu, indiferență, aroganță și falsă superioritate în acțiunile și deciziile mele. Până la urmă, de ce le-ar păsa? Și atunci de ce mi-ar păsa? De ce să ne pese despre ceea ce, atât noi cât și semenii noștri, simțim și gândim când acțiunile sunt cele care vorbesc de la sine? Să fii om nu e o scuză, nu-i așa? Și atunci de unde zicala ”A greși e omenește”? A înțeles cineva asta și a încercat să transmită mai departe acest gând sau au fost doar vorbe spuse aiurea, într-un moment de slăbiciune? Iar dacă așa e, sunt numai vorbe pe care le-au adoptat mai apoi și alți oameni aflați în momente de acest fel.

E normal să mă simt tristă și să vreau să fiu singură, realizez că acesta e momentul în care evoluez ca persoană, în care analizez întâmplările care s-au petrecut de la ultima mea evoluție. Trăiesc intens și nu apuc să diger bine o întâmplare că sar în alta. Acum le diger, pe toate, pe rând. N-o să fiu fericită până nu trec de această fază, poți să-mi aduci și stelele de pe cer ca să-mi fac cleme de păr din ele și luna ca s-o transform în colier căci nici razele soarelui dacă m-ar înveli precum o rochie n-ar fi de folos.

Trebuie să fiu puternică și să uit că sunt judecată aspru pentru decizile luate. Trebuie să citesc și să scriu, să gândesc și să descriu fiecare stare, fiecare sclipire, fiecare episod.

Anunțuri

2 gânduri despre „Episoade: Episodul II”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s