Opratiile estetice


image

Eu consider că operațiile estetice sunt o salvare pentru cei care nu au încredere suficientă în ei, însă în același timp reprezintă un proces dificil și un risc mult prea mare.

Nimeni nu e perfect și nici nu trebuie să fie deoarece imperfecțiunea are o frumusețe aparte, învăluită în mister.

La începutul adoleșcenței începem să ne observăm propriile corpuri dar și pe ale celorlalți din jur, comparându-ne cu aceștia, indiferent că sunt prieteni, străini sau oameni din reclame. Este firesc cât timp nu se exagerează și nu se crează o dependență și un motiv de anxietate din acest capitol al vieții noastre. Tindem să ne observăm defectele în timp ce le admirăm calitățile celorlalți, uitând că nimeni nu e perfect, aceasta este principala problemă căci nimeni nu ne pregătește să înfruntăm aceste situații. Știați că unul din cinci copii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani s-au gândit cel puțin o dată la operațiile estetice? În urma sondajelor, aproximativ 75%, un număr foarte mare, dintre adoleșcenți nu sunt mulțumiți de corpul lor.

Fetele sunt mai sensibile decât băieții, prin urmare sunt cele mai predispuse la operații estetice, fiind presate de modelele din reviste și de societatea care le sufoacă și nu le permite să fie mulțumite cu ceea ce sunt cu adevărat. Tinerele sunt ușor de influențat căci majoritatea nu au o personalitate formată și nu se pot apăra în fața societății. Fie nu ești destul de slabă, fie sânii îți sunt prea mici, fie ai obraji prea dolofani, fie nasul îți e prea mare, fie clavicula nu e destul de evidentă, fie, fie și iar fie. În urma presiunilor acestea cedează și apelează la operațiile estetice, inconștiente de ceea ce presupune o operație estetică.

În cazul adoleșcenților șanșele ca să apară complicații în urma unei operații estetice este mare, ținând cont că peste 20% dintre operațiile care sunt realizate înaintea împlinirii vârstei de 25 de ani, trebuie corectate ulterior, corpul fiind în creștere.

Ai grijă ce îți dorești și nu uita că ești în creștere iar dacă ai trecut pragul de 25 de ani și tot nu ești mulțumit de corpul tău îți recomand să privești situația din altă perspectivă. Notează-ți calitățile, nu neapărat cele legate de fizic, poți să te bazezi și pe trăsăturile tale de caracter și personalitate. O să te ajute să te vezi în alt fel, căci exteriorul e în zadar atâta timp cât interiorul este deplorabil.

Încredere și iubire, de asta aveți nevoie.

Anunțuri

De ce timpul zboara mai repede de la an la an


image

Noi, oamenii, avem tendința de a crede că timpul trece mai repede pe măsură ce înaintăm în vârstă. Așa să fie?

Știm cu toții că timpul este măsurat simetric, mai exact în 24 de ore, 60 de minute fiecare. Studiile demonstrează că pe parcurs ce îmbătrânim, nu mai simțim atingerea timpului în același mod.

Psihologii sunt de părere că percepția timpului accelerează cu cât înaintăm în vârstă. Studiile pe această temă indică faptul că schimbările biologice din corpul uman se realizează în decursul procesului nostru de îmbătrânire, iar nivelul de dopamină eliberat de creier scade și ne afectează ceasul interior, biologic.

Intensitatea emoțională de peste zi determină faptul că mulți dintre noi experimentează „Habituation Hypothesis”, având în vedere că în majoritatea timpului îndeplinim sarciniile necesare zilnice cu gândul în cu totul altă parte.

Avem instinctul de a nu conserva energia, iar când e presictibilă, mințiile noastre devin egiciente în a îndeplini sarciniile obișnuite. Inevitabil, majoritatea își folosesc această energie mentală făcându-și griji, analizându-se sau cântărind deciziile.

Indiferent în ce direcție ne focusăm mental, exhibând acest tip de comportament avem tendința de a compensa timpul, ca rezultat al impresiei noastre legate de ideea că timpul trece tot mai repede de la an la an.

Paradox


A trecut mult timp de la ultimul cuvant, ultima privire, ultimul sarut si ultima imbratisare. Gandul nu incetez sa-ti fur, insa eu n-am curajul sa mai spun ca imi e dor. Cand esti om suferi, iar din suferinta chiar poti sa te imbolnavesti si sa mori. Dulce e singuratatea cand viata iti ofera roadele muncii de peste zi, te face sa uiti ca atunci cand te trezesti si te pui sa dormi esti tot singur, tot cu nevoi. Iubirea inlocuieste toate celelalte nevoi cu una singura. Sincer, decat sa depind doar de o singura nevoie, aleg sa depind de mai multe, caci, dupa calculele mele, rata mea de fericire creste cu cat nevoile mele sunt mai multe deoarece atunci cand le acopar ma aleg cu o stare de implinire, iar cand nu reusec sa acopar una, cu siguranta voi reusi sa acopar alta. Conteaza perspectiva. Lumea e un paradox si trebuie sa constientizam acest fapt, insa numai cei care detin capacitati de intelegere superioara pot accepta aceasta idee, restul nu-si permit sa vada clar lucrurile sau pur si simplu sunt ignoranti.

image

Leapsa carierei blogosferice


Leapșa este preluată de la Mistocareala, însă eu am primit-o de la Emil Calinescu căruia îi mulțumesc pe această cale deoarece mi-a făcut plăcere să o completez.
De ce bloggingul?

Pentru că creativitate && timp liber prea mult, cel puțin așa am început. Acum aș spune că aleg blogging-ul deoarece îmi oferă posibilitatea să trasmit un mesaj liber fără să depind de ajutorul altor oameni și îmi oferă multe, multe avantaje despre care probabil o să vorbesc într-un articol sau o campanie, mă tot gândesc de ceva timp la o campanie care să îndrume adoleșcenții spre blogging.

Câte bloguri ai avut? Și câte ai momentan?

În total am avut vreo 5, însă mai am 3. E acesta plus blogul pentru poezie și anume doctormihu.wordpress.com, alăturându-se blogul pentru proză, mai bine spus kinkymind24.wordpress.com.

Care a fost primul tău blog? Și care este actualul?

Primul meu blog este acesta și a avut diverse nume însă a fost mai cunoscut sub numele de ”Teenage Drama Queen”. Pot spune că este și actualul meu blog, alături de celelalte doua.

La ce vârstă ai avut primul blog și ce vârstă ai acum?

Aveam în jur de 15 ani când am creat acest blog, iar acum am 19 și n-o să mă opresc aici.

Primul blog și-a atins apogeul pe care presupun că l-ai stabilit? Dar actualul blog?

Aș putea spune că da, însă niciodată n-o să mă mulțumesc cu cât acumulez, mereu o să-mi doresc și mai mult. Da, cunosc definiția apogeului dar așa gândesc eu. Prin actualul blog să zicem că ne referim la blogul pentru poezie despre care pot să spun că incă e micuț, mai e mult de muncă, are abia câteva luni, e încă un puiuț de blog.

Ce gânduri “urâte” aveai când ți-ai făcut primul blog? Știai ce te așteaptă?

Am pornit la drum cu gânduri bune și chiar a avut succes, în primele două luni aduna peste 100 de vuiztatori pe zi. Mă așteptam și la comentarii răutăcioase și la critici exagerate însă mie îmi plăcea și îmi place ceea ce fac, îmi cunosc munca și sunt constientă când e de apreciat și când merită huiduită, prin urmare nu m-au deranjat.

La început știai că se poate face bani din blogging?

Am auzit despre asta abia după un an de când mi-am creat blogul, însă ideea nu m-a prea încântat, aveam impresia că-mi vând sufletul. Recent, asta însemnând anul acesta, mi-am schimbat radical opinia.

Câți bani ai câștigat din blogurile tale? Și după cât timp de la înființarea primului blog ai scos primii bani?

Am câștigat bani cât să pot să mă distrez o vară întreagă. Abia anul acesta, asta însemnând după 4 ani de la înființare, am început să câștig profit în urma blogului.

Ai avut gânduri de abandonare a blogului? De ce ai vrut să abandonezi?

Nu, niciodată. E parte din mine. N-aș putea să las o parte din mine să se piardă.

Te-ai lăsa de blogging? Daca da, care ar fi motivul?

Mai iau pauze de luni întregi de la blog, însă niciodată nu m-aș lăsa de blogging. Cu ajutorul blogging-ului am ajuns cine sunt acum. Creearea acestui blog a fost cea mai bună decizie luată de mine în cei 19 ani de când trăiesc pe acest pământ.

Această leapșă o pot prelua cei din blogroll și toate persoanelor care au blog, cu rugămintea să scrie cine a inființat această leapșă. (mesajul original de la Silviu, plus editat puțin de Mihu)