Măşti de gaze – I


2948065694_0f5871b971
Oraşul miroase a ţigări de frunze de nuc, rulate în carton, şi ştiu că nu am ce căuta Aici dar de fiecare dată când plec, inevitabil, mă întorc. Măştile de gaze nu mai sunt de mult pe stoc, s-au vândut toate, iar singurul spectacol este Nebunul de pe bloc, difuzat la ora cinci, care nu mai vrea să stea Aici. Te întrebi ce nu îi place Aici şi uiţi că Nebunii au înnebunit pentru că au gândit mai mult decât ar fi trebuit, a simţit praful şi a văzut decorul umbrit al arhitectului cu cheia la gât care dictează ce e frumos şi ce e urât. Nebunul a refuzat să îi accepte definiţiile, au intervenit protestele şi s-au adunat apariţiile sale în care susţinea răspicat ceea ce celorlalţi li se părea normal, dar se temeau că nu aveau curaj să pună la îndoială ceea ce arhitectul le pune pe masă. Nebunii şi cei care îi susţineau nu avea dreptul la măştile de gaz, erau obligaţi să suporte mirosurile infernale ale fraţilor lor fără probleme, nu erau deloc menajaţi de către societate, de aceea strângeau din dinţi şi căutau aliaţi printre cei Încătuşaţi. Nebunii le-au promis Încătuşaţilor libertate şi reabilitare într-o altă lume care acum pare a fi departe, reamintindu-le că fiecare pas este un pas mare pentru realizarea planului care încet, încet ia amploare. Negocierile au durat zile întregi, Încătuşaţii au încercat să obţină lucruri materiale pentru a accepta alianţa, însă nebunii n-au putut să fie convinşi de către aceştia, Nebunii aveau planul pregătit şi n-au dat înapoi de la el, ci l-au urmat cu stricteţe, iar Încătuşaţii nu au avut de ales, chiar dacă unii dintre ei au refuzat să ia parte la plan. Oamenii nu sunt uniţi, se unesc doar atunci când au un interes comun la care nu pot ajunge decât prin ajutorul celorlalţi. Chiar şi în acele momente când se unesc pentru urmărirea unui interes, au tendinţa de a îndepărta de grup şi de a înainta pe cont propriu cu cât sunt mai aproape de a îşi atinge interesul pentru că sunt lacomi şi nu cunosc ce presupune sinceritatea sau bunul simţ, gunoaiele astea dacă te văd flămând şi cu hainele rupte, preferă să arunce mâncarea la tomberon decât să o împartă cu omul care are nevoie. E o realitate aspră, precum primele fire de păr la atingere după ce te-ai tuns cu zero ori unu sau precum peria de sârmă, de aceea lumea are nevoie de Soldaţi aspri care să îi trezească pe proşti din transa în care sunt prinşi, care îi limitează şi nu îi lasă să gândească. Suntem în anul 2015, roboţii umblă deja pe străzi însă nu aşa cum mi-am imaginat până acum, ci în carne şi oase, programaţi de programele de la TV conduse de sateliţii celor care se folosesc de pioni pentru a aproba şi pentru a prescrie reţetele Nebuniilor. Asistentele bat la uşile celor „Bolnavi”, aceştia le înjură şi le alungă:
– Marş în morţii mă-tii de javră, n-am nevoie de otrava ta!
Acestea insistă dar în zadar căci în fiecare zi primesc acelaşi tratament din partea Nebunilor, nu se lasă înduplecaţi de frumuseţea femeilor sau de glasurile dulci ale acestora.
Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s