Vreme rece


11

 

Text cu diacritice:

Se comite o crimă cu reflexii de aur

Întunericul piere, îi sunt martor,

Țipete nu se aud, se cutremură munți,

Vibrează apele, șoselele se fac scrum.

Aștept, un ghiozdan mă trage în spate,

Singurul meu sprijin când sunt departe.

Aștept tramvaiul și trec două

Nu e nici unul bun și dă să plouă…

Îl pierd pe cel așteptat, într-o secundă

– Cât de rece e vremea,

Peste oraș se așterne brumă –

Își vede de drum, altul nu mai caut,

E dimineață, în ritmul meu nocturn

Suprapun idei, faptele nu se spun,

Adun gânduri pe care nu le aud

Și le ascult în drum spre necunoscut.

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s