Interviu de demisie


– Nu-mi place superficialitatea, i-am zis
– Ce te face sa spui asta?
– Principiile.
– Dar ai incercat?
– Sa fiu superficiala? Ah, da, da, desigur. Crezi ca vorbesc doar asa, aiurea? Asculta-ma bine, nu exista ceva mai oribil pe aceasta lume decat mizeria superficialitatii.
– Ce anume nu ti-a placut, ce ai simtit? Ajuta-ma sa inteleg.
– Totul, adica nimic, nimic nu imi place. La inceput a fost acceptabil, m-am simtit mai lejera si mai relaxata dar odata cu trecerea timpului s-a transformat intr-o fericire falsa de care ma pot lipsi dar cu care, atunci, m-am complacut. Vroiam sa imi fie si mie usor, macar o data. Stii cum zic? Sa simt si eu ca am douazeci de ani si nu patruzeci. Aveam nevoie de o gura de aer care a devenit o nevoie de aer, precum un viciu din care te trezesti prea tarziu. Din fericire, eu m-am trezit la timp. Eu nu sunt o cauza pierduta. Ma auzi? Eu inca pot sa ma reabilitez si sa evadez din aceasta lume. Ma intelegi?
– Da, eu te inteleg si cred ca si ceilalti parteneri vor intelege. Totusi, consider ca ar trebui sa mai acorzi inca o sansa acestui post. Perspectiva cu care privesti lucrurile este foarte importanta. Incearca sa privesti din alt unghi toata situatia.
– Nu, nu merge… pur si simplu, nu.
– Dar ai incercat?
– Am incercat. Trebuie sa ma crezi pe cuvant. A fost frumos, o experienta de care, sincer, aveam nevoie pentru a ma regasi. Nimic mai mult. Cel putin, nu trebuia sa ajungem la aceasta discutie. In planul meu nu era inclusa aceasta scena, nu credeam ca o sa ajung sa fiu nevoita sa dau explicatii.
– Te rog…
– Nu, am zis nu. Eu te rog sa-mi aduci foaia de demisie, vreau sa o semnez chiar acum.
– Imi cer scuze, nu pot sa fac asta. Trebuia sa imi spui cel putin acum o luna pentru a gasi un inlocuitor. Pana nu gasesc un alt suflet inocent si pierdut, nu pot sa te las sa pleci.
– Pe geam.
– Ce?
– Uita-te pe geam, am spus.
Un moment de liniste dupa care reiau:
– Poti sa alegi pe oricine vrei, cu totii sunt pierduti. Astept foaia de demisie prin Posta. O zi buna!

Trantesc usa imaginara in urma mea si ies zambind, fiind in culmea fericirii datorita victoriei mele cu… propria-mi constiinta.

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s