Vara rece


Mă înarmez cu orgoliu, pun punct și trag linie la sfârșit de rând, scuip otravă, iar pentru o secundă chiar cred ceea ce spun.

Mă dezbrac în fața ta, judecă-mă, ai puterea asta, privește-mi imperfecțiunile și apoi, iubește-mă, dacă mă iubești.

Pune mâna pe coapsele groase, strânge-mi în palmă sânii care abia o acoperă, uită-te în ochii mei încercănați, atinge-mi pielea pătată de timp, care saltă până și la gândul că ar putea fi atinsă. Lasă-ți amprenta pe trupul meu care se mulează după fiecare atingere și sărutare și gândilă-mi timpanul cu glasul tău. Respiră odată cu mine și oprește-te în același timp.

Tu ești casa mea, mai bine spus, sufletul tău. Azi, e rece și draperiile sunt trase, e beznă. Oricât m-aș îmbrăca de gros, pot să simt răcoarea pe șirea spinării cum mă pătrunde, mă îngenunchiază și mă distruge. O să îngheț și nimeni nu mă poate salva, ci numai tu.

Aștept să vină vara și la noi, căci n-o să-mi părăsesc casa nici cu gândul.

Anunțuri

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s