Toamna lenesa


tumblr_mu7986pprF1st3ctco1_500

Cu fiecare vară care trece mă îndrăgostesc tot mai mult de toamnă. Şosete pufoase, băuturi calde, străzi din nou pustii, baruri pline, siluete în paltoane, covoare care trosnesc sub ghete şi lacrimi care curăţă oraşele de păcatele verii.

Cartea care aşteaptă să fie terminată de două luni se citeşte singură de bucurie că toamna îmi bate la uşă. Ce? Crezi că ele nu ştiu de venirea toamnei? Nu fii naiv, normal că ele cunosc acest aspect şi mai ales, cărţiile, simt că urmează să fie citite sau că urmează să fie abandonate, iar atunci când sunt abandonate devin triste şi cuvintele se şterg, copertele se deteriorează, semnele de carte se pierd, paginile devin bolnave… iar dacă o carte nu este citită la timp o să moară, răpind, în acelaşi timp, o lume întreagă.

Blogurile prind viaţă iar cei din spatele acestora se pun din nou în legătură cu eul lor interior care a stat ascuns până acum, speriat de agitaţia din jur. Statisticile cresc odată cu temperatura scăzută de afară, conţinuturile sunt tot mai bogate şi toate despre aceiaşi temă, cu sau fără diacritice, cu sau fără domeniu, cu sau fără cititori.

Simţi frigul la picioare şi mirosul scorţişoarei din vinul fiert, pentru o secundă te gândeşti la Crăciun dar nu te bucuri pentru prea mult timp căci ai câteva flashuri care îţi aduc un zâmbet tâmp pe mutră, după care îţi aminteşti că taxele nu se plătesc singure, iar Crăciunul nu e Crăciun fără cadouri şi bunătăţi, desigur, nici fără vacanţe exotice sau începutul anului nou alături de o grămadă de oameni pe care nu îi cunoşti la o pensiune pretenţioasă cu privelişte de invidiat.

Pe scurt, e toamnă şi încă nu am ieşit să mă bucur de ea, în trecere am observat primele frunze  căzute şi am simţit picurii sfioşi şi reci de ploaie… asta e toamna mea leneşă în care mă pregătesc să cresc, adică, pe limba română, o să citesc multe cărţi destinate dezvoltării personale dar şi cărţi sau articole legate de resursele umane, însă despre asta o să vorbesc cu o altă ocazie

Anunțuri