Arhive categorie: Articole

NO BRA GENERATION


image

Obişnuiam să fiu de acord cu textul din poza de mai în sus dar la vârsta de 20 de ani am realizat că sutienul nu e necesar tot timpul. E mai bine fără, ma simt mult mai relaxată când ies în oraş cu prietenii la o bere sau luni dimineața la muncă, în mod special, unde sunt doar eu la birou. Desigur, daca îmi iau o bluză mai mulată, apelez la sutien dar în caz contrar port o bustieră la muncă, mă lasă să respir.

Când eşti tânără şi sânii sunt fermi, nu sunt lăsați, iți permiți să ocoleşti sutienul. Am observat că majoritatea fetelor poartă, aşa am fost educate de mici. Eu dacă o să am o fată o s-o învăț să nu abuzeze de susținătoarele astea care îi fac mai mult rău decât bine.

Societatea ne-a băgat in cap ideea că e indecent să nu porți sutien. Nu este indecent atât timp cât nu porți un top transparent. Vorba aia, fuck what people think, be yourself.

În „Sex and the City” sau „Friends” actrițele chiar nu poartă şi pentru asta nu cred că au fost agresate sexual de către colegii lor de platou. Aşa ar trebui să fie şi în viața de zi cu zi, să nu îți fie frică sau jenă ca se uită un bărbat prea insistent pentru că nu ai sutien. Atât fetele cât şi băieții ar trebui educați mult mai bine în privința sexualității.

Sfatul meu este no bra unless you really need it, let them stare and punch them in the face if they say or try something.

Anunțuri

De ce sunt geloase femeile frumoase


talon_and_riven_4_by_yosukii-d77xd93

Titlul ar suna cam aşa „De ce femeile frumoase care ştiu ce îşi doresc de la viaţă şi atrag numai lucruri bune cu ajutorul unei atitudine pozitivă potrivită unui luptător care nu renunţă la ţelurile sale”.

Evident, o femeie frumoasă care ştie să se aprecieze, stie să ajungă unde îşi doreşte şi ştie cum să facă bani prin muncă cinstită şi cerebrală este geloasă într-o relaţie când suspectează că partenerul minte în privinţa sentimentelor pe care presupune că le are faţă de aceasta.

Motivul e simplu. Gândeşte-te că eşti un comerciant cu marfă de calitate şi superioară faţă de ce se găseşte pe piaţă, însă nu ai clienţi căci nu eşti la fel de accesibil precum restul şi clienţii se orientează spre preţurile mai accesibile, cu toate că produsele rivalilor tăi lasă de dorit în privinţa calităţii.

Ceea ce spun e că, chiar dacă ea nu ar trebui să fie geloasă pentru că dispune de toate calităţile unei femei ideale, devine geloasă chiar din acest motiv, marcată de o dubioasă invidie faţă de o fiinţă care nu se ridică la nivelul ei, neputând să înţeleagă de ce ar alege cineva ceva mai prost în loc a ceva mai bun, de ce nu s-ar mulţumi cineva cu tot ce are nevoie, de ce aleg bărbaţii să decadă la un nivel penibil în asemenea situaţie şi de ce nu au grijă de femeile frumoase, iar prin femei frumoase nu mă refer doar la aspect ci şi la partea spirituală şi morală.
Fie ca femeile frumoase să aibă parte de ceea ce li se cuvine, iar bărbaţii care nu ştiu aprecia o asemenea femeie să rămână pe veci înconjuraţi de scursurile societăţii.

Milionarul care traieste in duba


norris

Am ajuns din întâmplare pe businessmagazine.ro și am sesizat o oarecare știre a cărei rânduri o să le inserez chiar aici.

 

Daniel Morris este unul dintre cei mai promiţători jucători de baseball din Statele Unite. El a semnat în 2011 un contract cu o echipă din Toronto pentru care a primit un bonus de 2 milioane de dolari, însă trăieşte într-o dubă Volkswagen în parcarea unui magazin Wal-Mart.

Morris este unul dintre cei mai buni aruncători din liga în care activează, iar acest lucru i-a adus şi numeroase contracte de publicitate. Tânărul preferă însă să investească toţi banii şi să trăiască cu doar 800 de dolari pe lună – jumătate din salariul minim lunar oferit în Statele Unite. „Prefer să trăiesc sărac„, povesteşte Norris. „Atunci când nu ai presiunea banilor, e mai uşor să te concentrezi pe muncă.”

Ziua sa începe cu prepararea micului dejun la o plită portabilă, atunci când are la dispoziţie ingredientele necesare. Când îi lipseşte ceva, intră în magazinul aflat la doar câţiva metri distanţă. Urmează exerciţiile de dimineaţă şi apoi plecarea către stadion. Un ultim lucru pe care îl face, înainte de antrenament, este să ia un topor pentru a-şi „tunde” barba. Nu foloseşte lame de ras, pentru că nu le vede rostul.

A cumpărat duba când era în liceu, după ce a semnat primul său contract de profesionist. De atunci, maşina este cel mai bun prieten al său. „Maşina asta îmi dă libertatea de care am nevoie„, spune tânărul atlet, citat de ESPN. „E un lucru precum Yin şi Yiang pentru mine„. Merge cu maşina peste tot, doarme în ea şi îşi face excursiile cu ea. Când ajunge la antrenament şi o parchează între maşinile de lux ale celorlalţi jucători, colegii îl îndeamnă să îşi cumpere ceva potrivit statutului său social. Pentru Morris însă, viaţa pe care o duce este exact viaţa pe care şi-o doreşte.

Daniel Morris nu ştie cât va mai putea duce acest stil de viaţă, pentru că presiunea pusă de cluburile profesioniste este foarte mare. “Orice ar fi, voi continua să fiu un ambasador pentru promovarea lucrurilor de care îmi pasă”, spune Norris.

 

Eu cred că este un caz rar, este evident că nu face asta de dragul publicității, ci o face cu drag. Pentru oamenii ca el merită să îți dai jos pălăria, căci se cunoaște pe sine și își acordă libertate, echilibru și sinceritate față de cine este cu adevărat în adâncul ființei sale, nu toți își permit să facă acest lucru, datorită simplului fapt că sunt lași.

Lucrul in echipa


image

Personal, nu mi-a plăcut niciodată să lucrez în echipă și asta datorită faptului că, începând cu clasele primare, am sfârșit în echipe delăsătoare, deloc creative și care refuzau să comunice cu cei din jurul lor, în ceea ce privește proiectul primit. Încercam să îi organizez, să îi motivez și să îi încurajez că „nu doar deștepții clasei pot duce la bun sfârșit proiectul, ci putem și noi, chiar mai bine decât ei”. Nu am reușit dar am încercat de fiecare dată același lucru în fiecare echipă la care am aderat cu sau fără voia mea.

Lucrul în echipă ar fi placul meu dacă fiecare și-ar aduce contribuția și ar face-o așa cum trebuie, cu seriozitate și implicare, cu creativitate și dăruire. Cum poate să prospere un proiect dacă din cinci oameni lucreaza doar doi, din trei oameni lucrează doar unu și așa mai departe… Nu poate, va sfârși tragic iar munca depusă va fi în zadar, de aceea construirea unei echipe competente necesită timp, nervi de fier și sânge rece, căci cei care doar așteaptă roadele muncii fără să ridice un deget, trebuie învățați că nu decurg lucrurile în acest fel și că este timpul să pună umărul la treabă, altfel vor fi lăsați în spate căci ei sunt cei care trag proiectul în jos cu indiferența lor față de acesta.

Mi-aș dori ca anul acesta să fac parte dintr-o echipă de care să mă pot mândri și către care să pot să arăt cu degetul și să spun „uite, așa trebuie să funcționeze lucrul în echipă”.

Inteligenta e sexy


Imagine

Am auzit de multe ori că merg pe stradă cu nasul pe sus. Merg pe stradă cu privirea înainte când nu îmi
e furată de către o clădire sau un om expresiv, mereu cu capul sus pentru că sunt mult prea orgolioasă
ca să-mi aplec capul în faţa fiecărui trecător.

Mă atrag oamenii inteligenţi, dezgheţaţi, open-mind. Mereu am încercat să mă comport ca o persoană
de care pot fi mândră, mereu mi-am dorit să fiu optimistă, atentă la detalii, să cunosc lumea,
să ştiu ce se petrece în jurul meu şi să fiu în temă cu domeniile care mă reprezintă într-un fel sau altul.
Îmi place să cred că pas cu pas reuşesc să fac ce mi-am propus şi îmi place să cred că în timp
o să ajung să stau, cel puţin, la o cafea cu acel gen de oameni care mă atrag involuntar.

Nimic nu e mai sexy decât inteligenţa, nimic nu e mai liniştitor decât un om care-ţi spune poveşti de care n-ai mai auzit, poveşti care te fac să te simţi mic şi neştiutor şi care-ţi rămân tipărite în minte fie că vrei sau nu, care stârnesc înăuntrul tău o reacţie, o scânteie. Pur şi simplu nu pot să-mi imaginez că o să trăiesc o viaţă de sclav, o viaţă monotonă şi obişnuită. Vreau mai mult de la mine, pot mai mult de atât.

Chiar şi acum, în timp ce scriu aceste rânduri mă ambiţionez. Nu trebuie să-ţi laşi destinul în mâna destinului. Preia cârma şi du-te, fugi unde vrei, nu-ţi impune limite, trăieşte măcar o dată, încearcă măcar o dată să faci ceva pentru visul tău, să-ţi atingi scopul.

Trăieşte, trăieşte o viaţă în cinstea vieţii, o viaţă care ar putea fi un şcenariu de film sau un best-seller pe rafturile librariilor.

Fii inteligent, dezgheţat, fii open-mind.

Cum scrie Mihu


Imagine

Probabil nu v-aţi gândit că Mihu atunci când scrie urmează nişte reguli din reflex. Mihu atunci când scrie, scrie nu de dragul de a scrie câteva rânduri si nu de dragul de a umple pagini cu idei trase de păr şi chinuite, nu… Mihu scrie doar când simte. Mihu dintr-o pagina întreagă selectează doar ideile care sunt bune şi nu adaugă fiecare cuvânt scris, Mihu işi selectează „munca”, daca nu şi-ar selecta munca nu ar avea calitate. Să fim serioşi, e imposibil să scrii o pagină şi toată pagina să fie „aur”, când scrii produci mai mult „gunoi”, un gunoi de care ai nevoie ca să îţi dezvolţi „abilităţiile de redactare”. Citesc multe bloguri pline de nimicuri. Desigur, dau şi de idei bune dar până să dau de ele trebuie să trec prin „gunoiul” de care vorbeam, gunoiul care n-a fost şters, din contră, a fost lăsat şi luat de bun. Dragii mei, nu sunt eu în cea mai mare măsură să vă vorbesc despre cum exageraţi atunci când scrieţi, despre cum chinuiţi ideile şi umpleţi pagini întregi cu nimicuri care nu au sens şi din care nu poţi să rămâi cu o lecţie despre viaţă, cu o idee, cu o părticică de cunoaştere însă după trei ani de când scriu şi citesc multe şi diverse bloguri şi cărţi cred că am dreptul să critic puţin ceea ce întâlnesc. Instig spre blogging dar ca să fii blogger trebuie să ai ceva de spus şi trebuie să înveţi cum să te exprimi mai uşor şi cursiv.

Aveţi şi o poză ca să vă faceţi o idee cum arată caietul în care scriu *am un caiet format din trei caiete, da, le-am lipit* şi din ce vedeţi am rămas cu o pagină maxim.

Flori, fete si baieti


Imagine

Vorbeam cu un amic despre baietii care ofera flori fetelor si m-am gandit sa scriu cateva randuri despre acest subiect, am ceva de spus despre asta.

E CEA MAI MARE PROSTIE! Tu, desteptelor dar nu prea, de ce va place si indemnati spre acest gest? E romantic, nu-i asa? E romantic sa vezi cum iubitul iti aduce o floare care pana ajunge la tine e putin uscata.

Ajunsa acasa o pui intr-o vaza, ii pui apa si o lasi intr-un colt pe o masuta. Sanchi o privesti si iti aminteste de el, te crezi in reclame la detergenti de rufe, mirosi floarea primita care de obicei e un trandafir, inchizi ochii, numai ca nu pici in cur de emotie. Zilele trec iar trandafirul primit moare… arunci apa din vaza si odata cu ea floarea.

Stii ce e romantic? E romantic atunci cand te duce sa vezi un trandafir, intr-o gradina, cand te admira cum mirosi delicat mireasma tranadafirilor si cum te imbeti cu mirosul lor dulce, cum te imbini cu frumusetea florilor. E romantic daca in acest timp, din greseala te intepi intr-un spin ascutit al trandafirului iar el iti sare in ajutor, te intreaba daca te doare, daca esti bine, te saruta sa-ti treaca si iti spune apoi cat esti de frumoasa. Asa ceva nu s-ar intampla cu un trandafir cumparat din piata, ar taia spinii, ar strica detaliile.

Mie mi-ar fi rusine sa ma plimb pe strada cu un trandafir, mi-ar fi rusine si m-as simti incomod… imi vine sa va f*t una cand va vad cum stati cu morcovul intre buci si cu un zambet tamp pe fata cand primiti flori, tu, Julietelor.