Story: Alter ego


Nu mai sunt eu.

dsc_63143
Când descoperi că nu eşti acel cineva care iţi doreşti cu adevărat să fii? Când realizezi că trebuie să-ţi schimbi comportamentul, percepţia asupra lumii? Când trebuie să-ţi formezi noi standarde şi mai ales… când realizezi că trebuie să treci peste iubiri resuscitate doar de firimituri de amintiri?
Viaţa n-are limite, n-are reguli. În caz că îţi va spune cineva vreodată că trebuie să te limitezi tu să taci şi să faci ceea ce-ţi dictează inima, iar după ce realizezi acel ceva în care nimeni nu credea doar zâmbeşte şi spune-le că există leac pentru orice boală, mai puţin pentru nebunie, căci nebunia e singura boală cunoscută şi sub numele de „arta de a trăi”. Degeaba ai un chip îmbătrânit dacă tu eşti tânăr în adâncul sufletului tău, poţi să trăieşti aceiaşi viaţă pe care o trăiai în perioada adoleşcenţei, cu riscul prostesc de a nu experimenta ceea ce-ţi oferă viaţa la vârsta care-ţi indică chipul… poţi sa rămâi blocat pe un anumit nivel, fără să mai evoluezi, să te dezvolţi şi să dobândeşti noi amintiri, să vezi lumea cu alţi ochi. Monotonia nu înseamnă să faci acelaşi lucru în fiecare zi, monotonia se iveşte atunci când rămâi la un anumit nivel şi te opreşti acolo, nu pretinzi mai mult de la tine dar eşti conştient că poţi mai mult. Fiecare individ poate fi cel mai bun el, poate întrece orice limită impusă de el însuşi sau alt individ. Trebuie să vrei şi să crezi că poţi ca să poţi cu adevărat.

Se apropie sfârşitul anului 2012, un an în care simt că am evoluat foarte mult. Azi este 25 decembrie 2012, e ziua Crăciunului, iar peste aproximativ două ore această zi va deveni o amintire a Crăciunului care a fost. A fost o zi reuşită pe toate planurile… sunt extenuată! Astăzi, privind peste romanul pe care doream să-l continui – şi anume „Divin” – mi-am dat seama că  e un eşec! Nu mă repezintă, deoarece sunt eu, un eu care acum nu mai sunt. În ultimele luni ale anului am început să percep lumea cu alţi ochi, să observ detaliile care contează şi să încerc să decid ce e mai bine pentru mine. Sunt un nou născut, abia am ieşit din pântecele mamei mele, am trăit în beznă de când mă ştiu  şi apoi dintr-o dată lumină… asta am simţit! Indiferenţa, poate chiar şi vârsta e de vină, m-a făcut să închid ochii şi să trec prin viaţă fără să învăţ din greşeli, din acele multe greşeli care îmi alcătuiesc, bucată cu bucată, trecutul. Am fost o revoltată, o pacoste dar şi o păcătoasă.
Când începi să devii o altă persoană, diferită faţă de cea care obişnuiai să fii… ce faci cu prietenii, cu amintirile, nopţiile albe, vechile ciorne şi “ritualuri”? Eu cred că încep să devin aşa cum mi-am dorit de când am avut impact cu lumina şi am renăscut… puternică, stăpână pe sentimente, fără regrete, observată, ieşită din tipar, acceptată şi iubită pentru ceea ce sunt cu adevărat.
Ma regăsesc azi, 30 decembrie 2012, vorbind cu băiatul care-mi face sufletul să zâmbească, creierul să danseze şi fluturii din stomac să se ucidă între ei, transformându-se-n fiori. Mi-a fost dor să-i aud glasul. De această dată, glasul îi era tremurat. Ne e frică unul de celălalt, de sentimentele care dăinuie-n noi, ne e teamă să nu distrugem tot ce-i mai frumos… iubirea dintre noi. Suntem prea tineri ca să vedem iubirea simplă şi să putem să iubim atât de uşor, dragostea în tinereţe e dificilă. El mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu şi ceea ce vede el în mine mulţi nu văd. Nebunia va pune stăpânire pe mine doar atunci când el işi va dărui sufletul, inima şi mai ales atenţia asupra altei fete. Pe cine păcălesc? Deja sunt nebună de dorul lui, sunt nebună după atingerea lui, sunt nebună după tot ce înseamnă el, sunt nebună… dar pe tabla vieţii rămân o regină care e pe punctul să-şi întâlnească regele căci sunt sătulă de pioni fără de folos!
Abia acum încep să mă bucur de viaţă şi de mine, în special! Fiecare secundă aduce cu ea un sentiment, o stare, timpul aduce viaţa în noi şi tot timpul o răpeşte apoi.
Pe zi ce trece realizez că oamenii din jurul meu sunt doar stafii, sunt goi şi transparenţi, pot să văd prin ei. Pentru a profita de carne şi oase au nevoie de iubire, iubirea e ingredientul vieţii, însă venele lor sunt invadate de ură, invidie şi egoism. Iubesc oamenii şi de aceea sunt sinceră cu ei. Cei slabi mă ascultă şi apoi zâmbesc, dar nu învaţă din ceea ce le spun, cei care se cred puternici îmi spun că ei cunosc despre ce vorbesc – pe mine nu mă pot minţii, văd teama de adevăr în ochii lor, o simt, mă hrănesc cu ea- , iar de la cei puternici învăţ în timp să le atrag atenția asupra detalilor. Atunci când eşti puternic uiţi de detalii şi crezi că eşti cel mai bun dintre toţi, de aceea nu acorzi atenţie la ceva ce ai acordat cândva… şi uite aşa acum eşti sus şi în următoarea secundă ajungi jos. Ce să cazi şi apoi să te ridici? Nici n-apuci să dai bine cu spatele de pământ că vine altcineva şi-ţi ocupă locul, un om de jos care observă detaliile şi profită de acestea.

Ceea ce învăt în fiecare zi e să mă bucur de prezent ca să pot să zâmbesc către viitor şi să-mi accept trecutul. De ce mă macină trecutul, cred că am aflat. Pe zi ce trece evoluez ca persoană şi simt că ceea ce făceam şi eram odată acum nu mai sunt, mi-am analizat acţiuniile, le-am cântărit la rece şi am sesizat unde am greşit, am recunoscut că am greşit şi aşa am ajuns să mă iert şi să trec peste greşeli, să învăţ din ele şi să nu le mai repet. De aceea mă măcina trecutul, ştiu ce pot şi unde îmi sunt standardele chiar dacă nu le-am luat în considerare mereu… oamenii blânzi ajung până la urmă să uite de standarde, de dragul sufletelor.

Te întâlneşti zi de zi cu fel şi fel de oameni, chiar tu fiind un om… dar ştii ce se ascunde-n oameni? Doi oameni! Unul este bun iar celălalt e rău. Din cele două părţi, partea bună şi cea rea, este alcătuit omul. Alegerea e în mâinile noastre, suntem singurii care pot decide pe care dintre cei doi oameni îi hrănim. I-am hrănit pe rând. Omul cel rău m-a călit şi mi-a deschis ochii cu cleşti, mi-a arătat ce se ascunde în jurul meu, mi-a arătat că sunt înconjurată de hiene şi m-a ajutat să-mi construiesc o coloană vertebrală. Sufletul meu aparţine omului bun dar nu şi eu. Eu sunt sufletul meu şi chiar dacă originile mele sunt din neamul omului bun tind mereu spre omul cel rău.

Uneori simt că nimeni nu mă înţelege, parcă sunt surzi cu toţii la strigătul meu de ajutor. Nu se vede-n ochii mei durerea pe care-o port în suflet? Mi-am dorit să fiu umană şi m-am năruit singură. Dorinţă prostească! Niciodată n-am fost îndeajuns de bună pentru nimeni şi nu ştiu dacă ar trebui să mă doară sau dacă ar trebui să închid ochii şi să mă transport în lumea mea unde soarele n-are colţi şi nici luna nu spune minciuni, unde oamenii zâmbesc cu adevărat fără motiv şi plâng cu lacrimi reale. Atunci când devii uman îţi asumi riscul de a fi rănit. Tot ce e simplu se complică pentru că acţiuniile celor din jur te afectează acum. Sunt puternică şi o să rezist la orice flegmă pe care mi-o arunci în faţă, nu te ascunde de mine, fii sincer şi scuipă-mă în faţă nu în spate.

Am auzit de atatea ori ” Mihaela, eşti o fată nebună”.  Am râs, am aprobat printr-o aplecare de cap şi am spus simplu „ştiu”. Însă nu ştiu eu multe. Nu  sunt nebună din cauza mea, sunt nebună din cauza ta, a lui, a ei, a voastră. Dacă majoritatea dintre cei pe care-i cunosc n-ar fi in viaţa mea probabil aş fi altcumva, probabil aş fi genul de fată de casă, cuminte si liniştită, care în weekend se trezeşte de dimineaţă şi merge la piaţă să cumpere tot ce are nevoie  pentru a găti intregii familii, fata fericită şi indrăgostită  de un ţăran, fericit şi el. Sunt conştientă de faptul că am acel ceva al meu care mă defineşte şi mă face specială în felul meu dar cu nebunia nu te naşti, nebunia o dobândeşti în funcţie de mediul în care trăieşti şi de limitele pe care ţi le impui.

Anunțuri

7 păreri la “Story: Alter ego”

Parerea ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

A site about life – society and lifestyle choices.

%d blogeri au apreciat asta: