Arhive etichetă: People

Vreau să particip la Campionatul Naţional de ştiri sportive!


echipa

Blogal Initiative a lansat o campanie nouă în parteneriat cu Campionatului Naţional de ştiri sportive. Ce rămâne de făcut? Să ne implicăm şi să ne susţinem judeţul în Campionatul Naţional de ştiri sportive.

Eu particip la această campanie deoarece susţinerea şi practicarea unui sport este foarte importantă pentru dezvoltarea personală, mai ales în ziua de astăzi când oamenii nu mai au timp pentru activităţi de acest gen. Atunci când eram în generala, la orele de sport practicam handbal-ul. Abia aşteptam să vină vara şi să jucăm între colegi pe terenul din curtea şcolii. Iarna faceam antrenamente în sala de sport a şcolii care era mică. Acest detaliu nu conta prea mult, eu încercam să fiu concentrată pe sport ca să devin o jucătoare bună. Nu vreau să mă laud, dar chiar aveam talent atât în poartă cât şi pe teren. Îmi plăcea să joc pe postul de atacant. În momentul în care săream şi aruncam mingea de handbal în poartă, timpul parcă se oprea în loc, eram doar eu şi portarul echipei adverse înţepenit. Am învăţat să arunc mingea la colţuri, să fiu imprevizibilă şi să aduc puncte echipei în care jucam. Sunt foarte competitivă, de aceea jucam dur şi eram greu de oprit. Acum îmi e dor de acele vremuri. Am mai încercat şi volei în primul an de liceu, asta fiind acum doi ani, dar în prezent fac jogging în timpul liber şi dansez.

blog_handbal

Cei de la sportlocal.ro anunţă că primă ediţie a Campionatului Naţional de ştiri sportive este de test şi nu pot pormite că o să fie totul perfect însă în a doua ediţie o să evite micile “stângăci”. Sincer, eu nu cred că o să întâmpine vreo problemă, sunt sigură că băieţii ştiu ce fac şi sunt doar modeşti, haha.

Cunosc clujenii, sunt nişte oameni faini. Dar au un defect care mie-mi place tare mult… sunt prea mândrii ca să piardă! Înscrieţi-vă în Campionatul Naţional de ştiri sportive pentru a SUSŢINE CLUJUL!

Regulamentul îl găsiţi aici:  http://blog.sportlocal.ro/fii-unul-din-cei-10-jucatori-ai-echipei-tale-judetene/

De ce să vă înscrieţi?

100-euro-300x163

Păi, de ce nu? N-ai nimic de pierdut, numai de câştigat! Poţi fi chiar tu cel mai serios şi activ jucător din Campionatul Naţional de ştiri sportive care işi va umple golul din buzunar cu 100 de EURO fiind desemnat căpitanul judeţului pe care-l susţine! Dacă eşti din Cluj (amu şi dacă nu eşti de aci şi vrei să ne susţi, nu ti teme că nu muşcăm) alătură-te echipei! Pentru a intra în concurs judeţul nostru are nevoie de cel puţin 10 oameni în echipă. Implică-te şi tu şi ajută CLUJUL SĂ AJUNGĂ ÎN CAMPIONATUL NAŢIONAL DE ŞTIRI SPORTIVE!

Ţin să precizez că judeţul care va câştiga prima etapă din Campionatului Naţional de ştiri sportive va fi gazda primei întâlniri a membrilor comunităţii sportlocal.ro.

Reclame

Fericirea!


Înainte de toate o să încep prin a da definiţia din dex a cuvântului cheie: FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici.

Dacă tu vrei să fi fericit,e uşor să fii.Eu când sunt fericită,uit de mine,mă bucur de moment.În primul rând pentru a fi fericit trebuie să înveţi să apreciezi ce ai.”Teenage Drama Queen” a apreciat momentele grele prin care a trecut,fără acele momente  nu ar mai fi persoana din ziua de azi şi ar fi fost slabă.A aprecia nu înseamnă a te mulţumi cu atât,aprecierea te ajută să realizezi ce ai,de ce mai ai nevoie şi unde te aflii,în ce capitol din viaţa ta ai ajuns.E 4 dimineaţa,ar trebui să dorm.Frăţioru mai mic m-a trezit neintenţionat.Îl văd cum doarme.Măcar el.Ar trebui să fiu nervoasă pentru faptul că mi-a stricat somnul?Nu!Văd partea bună din toată povestea,acum pot să scriu la lumina unui bec pricăjit care îmi aduce aminte de vechii mari scriitori.Mi-am transformat coşmarul în vis.Mă simt bine şi sunt fericită.Ar trebui să îţi pui câteva întrebări “pe tine ce te face fericit?”,răspunde-ţi.

Set de întrebări:

  1. Vrei să fi fericit?
  2. Ce te opreşte să fi fericit?
  3. De ce nu iti faci viata mai usoara?
  4. De ce nu apreciezi lucrurile mărunte?
  5. De ce vezi partea cea rea şi nu pe cea bună?

1.Trebuie să fi sincer cu tine.Eu am încercat să mă păcălesc,dar nu a mers aşa.Mă minţeam că vreau să fiu fericită,dar nu vroiam,încă simţeam gustul durerii,devenise desertul fiecărei părţi din zi.De aceea trebuie să te simţi pregătit pentru fericire.

2.Trecând de prima întrebare eţti pe drumul cel bun.Tu,eşti propriu tău stăpân.Nimeni şi nimic nu te poate oprii din ceea ce vrei să faci sau să fi.

 

3.Deoarece cu toţii facem greşeala de a complica lucrurile simple,avem nevoie de un antidot.Eu l-am găsit pe al meu!Dorinţa de simplitate.Chiar şi artiştii odată cu experienţa încep să aprecieze simplitatea.Nu uita,esenţele tari se ţin în sticluţe mici.

4.Lucrurile mărunte,detaliile fac diferenţa.

5.Oamenii tind să verifice mereu ce nu e în regulă şi uită de ce e bine.Încearcă să vezi partea plină a paharului,o să vezi diferenţa şi cum partea rea se face din ce în ce mai transparentă.

Momente neasteptate.


De doua zile un sentiment divin a pus stapanire pe simturile mele, pe mine. Il vad, a fost mereu alaturi de mine, m-a protejat, imi face zilele mai bune si asta datorita faptului ca este cel mai bun prieten al meu. Ieri, am avut un impuls tare bizar. Ne priveam ochi in ochi, in timp ce ii tineam mainiile reci si inghetate intr-ale mele… vroiam sa-l sarut, in ciuda faptului ca el se afla acum legat de o alta fata. N-am indraznit sa fac asta chiar daca am observat o subtila sclipire in ochii lui in acel moment. Cum sa-i rapesc linistea? Cum sa-l indepartez de tipa cu care-si omoara timpul cand eu nu sunt in preajma lui? Am ezitat. Credeam ca e o prostie, o reactie a subconstientului meu confuz.
Insa… in aceasta seara am realizat ca sunt nevoita sa actionez! Nu pot nega ceea ce simt. Trebuie sa fac ceea ce-mi dicteaza sufletul.
N-am idee… ce-o sa fie, cum o sa fie dar atunci cand suntem impreuna luna se umple, totul se schimba. Ne ascultam, ne ntelegem, ne sfatuit si radem, ne tachinam si impartim acelasi aer. Daca stau bine sa ma gandesc… suntem precum un cuplu, un cuplu care nu se atinge gentil, nu se saruta si nu se cearta.
Ca am mai avut eu unele iesiri cand eram intr-un mod de sensibilitate, fara ca el sa aiba vreo intentie de-a ma supara, e alta poveste, o poveste care dupa propria-mi memorie s0a intamplat de doua ori.
Atunci cand ii tineam mainiile de gheata intr-ale mele, dupa ce am incetat a mai face asta, am avut un alt impuls. Am intins mana parca asteptand sa mi-o prinda intr-a lui. Dupa aproximativ o secunda m-am trezit la realitate. Ce naiba fac? Mi-am tras repede mana, inainte sa observe.
M-am speriat la inceput, insa acum stiu ca acest sentiment viu care nutreste inauntrul meu este adevarat.
Am ajuns acasa… tocmai am iesit cu el si alti amici. Ea se numara printre cei de acolo. Fata care-i saruta buzele si gura plina de zambete.
Comportamentul meu fata de ea a fost unul de care nu ma mandresc. Sa o vad aproape de ce imi doresc eu a fost un chin si o placere. El nu o priveste cum ma priveste pe mine.
Prin acest text inima-mi vorbeste mai clar. Vreau sa inteleaga caci imi pasa!
Sper doar sa nu fie prea tarziu, sa nu distrug prietenia frumoasa pe care impreuna am cladit-o.

Nu ma ascund.


Vreau sa scriu, asta e tot ce pot sa fac. Cand nimeni nu ma asculta, nu ma aude, nu ma vede si nu incearca nici macar sa ma inteleaga e tot ce-mi ramane de facut. Incerc sa asez cuvinte in ambianta. Incerc sa completez fiecare cuvant, sa-i gasesc lietere potrivite care sa-i tina companie. Ochii de un albastru cald, ochii catre paradis… azi, m-au privit. De ce l-am privit in ochi, de ce m-a privit si el? De ce l-am intrebat „ce-i?”? M-am strecurat pe langa el si alti cativa oameni care se aflau in icapere uitandu-ma din nou la el  cu un zambet tamp pe chip datorat raspunsului sec rostit printre un zambet siret „nimic”. E de-a dreptul perfect, dar nu e genul meu.. insa ma gandesc… cum il cheama? Unde traieste? Ce face? Are in cap imaginea mea macar pemtru o secunda? Sunt patetica si nu ma condamn, sunt o adolescenta aiurita care-si permite sa fie asa cum vrea ea. Sunt o artista, imi permit sa nu urmez trendurile, sa am toane si momente de liniste, imi permit iubiri spontane, intense si dulciuri multe, imi permit sa arat asa cum imi place mie, sa-mi modific parul, corpul cum vreau eu, sa fiu eu, imi permit sa fiu eu. Cati dintre voi va permiteti acest lux? Eu nu ma ascund. Eu vreau sa fiu ascultata, vazuta si inteleasa. Nu ma ascund.

Papusa!


Azi am gasit ceva interesant. O papusa care, spre uimirea tuturor, seamana cu mine, hahahaha.

Si cateva randuri…

Traim printre si pe langa adevar
Scriem printre randuri
Ne ascundem dupa deget ca niste prunci,
Printre tot ce prindem
Printre tot ce iubim
Nu strangem in brate amintiri
Dar prindem de lama fiecare cutit.
Ne ranim intentionat
Punem vina asupra lumii ce ne-nconjoara.
Teama, frica si lasitate conduce omenirea.

Iubire sau atractie?


Totul ]n jurul tău parcă prinde dintr-o dată viaţă, rămâi fără poftă de mâncare lăsând loc fluturaşilor în stomac, nu-ţi poţi şterge zâmbetul de pe buze iar gândul iţi este mereu la el. Crezi că te-ai îndrăgostit? O să-ţi prezint câteva aspecte de care ar trebui s ţii cont, înainte de a trage concluzii pripite.

Nu te-ai întrebat niciodată de ce nu simţi niciun fel de emoţie faţă de o persoană care se neglijează în mai multe privinţe? Acest fapt este datorat lipsei de atracţie. Atracţia se împarte de obicei în doua categorii: atracţie fizică şi atracţie psihică. Cu greu putem deosebi iubirea de atracţie şi invers. Atracţia fizică este cea mai prezentă în rândul adoleşcenţilor. De multe ori aceasta este atât de intensă încat poate fi confundată cu uşurinţa cu iubirea.

Într-adevăr, de la atracţia fizică până la iubire este doar un pas. Putem afirma în acelaşi timp că atracţia fizică este preludiul iubirii, primul pas spre iubire. Pentru a ajunge însa la iubire, trebuie să trăieşti ambele sentimente şi să simţi ambele tipuri de atracţie căci atracţia fizică este, de cele mai multe ori, înşelătoare.

Dacă relaţia dintre doi indivizi de sex opus se bazează doar pe aspectul fizic, această relaţie nu se va putea dezvolta şi se va sfârşi într-un timp mai scurt decât ţi-ai imagina. Ideal ar fi ca într-o relaţie să existe comunicare iar aceasta porneşte atât de la atracţia psihică cât şi de la potrivirea de caracter şi concepţiile fiecăruia dintre cei doi parteneri.

Încearcă să cunoşti persoana de care te simţi atrasă fizic şi cu care vrei să formezi un cuplu, descoperă-i felul de a fi şi află dacă el este într-adevăr ceea ce iţi doreai, dacă sentimentul de iubire faţă de el a rămas la fel de puternic chiar şi după ce i-ai aflat micile defecte şi ai analizat restul de detalii atât de importante, care au legătură cu el.

Chiar dacă între voi e prezentă chimia, fii precaută. Gândeşte înainte să faci fiecare pas căci asta te va ajuta să împiedici deciziile greşite. Ai răbdare şi priveste-l atât obiectiv cât şi subiectiv. Nu te lăsa pradă emoţiilor şi sentimentelor, fixează-ţi principiile şi pune preţ pe ele, analizează situaţia şi încearcă să observi dacă el este capabil să respecte cerinţele şi nevoile tale.

Tu eşti stăpână pe tine, pe corpul şi mintea ta. Nu-ţi fie teama deci să te impui şi să respingi candidaţii nepotriviţi.
Un articol semnat Mihaela Ciotlăuş.

Refugiu


Afară plouă mărunt şi ritmat. Frunzele copaciilor mai verzi ca niciodată încântă privirea. Nu vezi suflete pe stradă care să se bucure de piesaj, doar maşini nervoase pe autostradă lovind stropii ploii neîncetat. Învăluiţi în mister stau iubitorii de artă în camera abia oxigenată din josul străzii principale. Expresia fiecărui chip e de nepreţuit. Exprimă interes şi devotament, afişează din când în când un zâmbet ştrengar datorită clovnilor aflaţi printre ei. Pentru ei, timpul stă pe loc. În schimb, pe mine timpul mă pune la încercare. Pe mine mă agaţă şi are grijă să nu îmi dăruiască atât cât am nevoie, e lacom cu mine şi nu ştiu de ce. Mă strecor afară înainte să fiu observată. Am nevoie de aer, de puţină realitate. Cum deschid uşa, mă izbesc exact de ce căutam. Soarele acompanează ploaia. E atât de luminos încât mă dor ochii. Îmi aprind o ţigară şi mă aşez lângă uşă. Fumez cu mâna stângă, dar realizez asta abia când ţigara ajunge doar un biet chiştoc; eu nu fumez cu mâna stângă de obicei. Intru inapoi în încăpere şi îmi iau rămas bun de la toate sufletele prezente. Şi plec, plec în neştire, în ploaie, iubesc ploaia, nu mă ascund de ea, nu mă feresc de ceea ce iubesc, cel puţin, nu mă mai feresc. Darul cerului e din ce în ce mai puternic, mai intens şi prezent pe pielea mea. Mici stropi curg prin tricou şi îmi străbat jumătate din corp. E rece, dar plăcut. Măresc pasul, mă grăbesc dar nu ştiu unde, nu ştiu de ce. Mă opresc brusc în faţa unei cafenele din centrul oraşului, privesc pe geam şi vâd oameni care mimează zâmbete şi ascund dorinţe. Societate infectă- îmi spun în gând cu un ton plin de dispreţ- şi plină de creiere spălate. Mi-a pierit toata speranţa în omenire aşa că mă îndrept din nou spre încăperea abia oxigenată şi plină de iubitori de artă.