Arhive etichetă: Recreation

Fericirea!


Înainte de toate o să încep prin a da definiţia din dex a cuvântului cheie: FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici.

Dacă tu vrei să fi fericit,e uşor să fii.Eu când sunt fericită,uit de mine,mă bucur de moment.În primul rând pentru a fi fericit trebuie să înveţi să apreciezi ce ai.”Teenage Drama Queen” a apreciat momentele grele prin care a trecut,fără acele momente  nu ar mai fi persoana din ziua de azi şi ar fi fost slabă.A aprecia nu înseamnă a te mulţumi cu atât,aprecierea te ajută să realizezi ce ai,de ce mai ai nevoie şi unde te aflii,în ce capitol din viaţa ta ai ajuns.E 4 dimineaţa,ar trebui să dorm.Frăţioru mai mic m-a trezit neintenţionat.Îl văd cum doarme.Măcar el.Ar trebui să fiu nervoasă pentru faptul că mi-a stricat somnul?Nu!Văd partea bună din toată povestea,acum pot să scriu la lumina unui bec pricăjit care îmi aduce aminte de vechii mari scriitori.Mi-am transformat coşmarul în vis.Mă simt bine şi sunt fericită.Ar trebui să îţi pui câteva întrebări “pe tine ce te face fericit?”,răspunde-ţi.

Set de întrebări:

  1. Vrei să fi fericit?
  2. Ce te opreşte să fi fericit?
  3. De ce nu iti faci viata mai usoara?
  4. De ce nu apreciezi lucrurile mărunte?
  5. De ce vezi partea cea rea şi nu pe cea bună?

1.Trebuie să fi sincer cu tine.Eu am încercat să mă păcălesc,dar nu a mers aşa.Mă minţeam că vreau să fiu fericită,dar nu vroiam,încă simţeam gustul durerii,devenise desertul fiecărei părţi din zi.De aceea trebuie să te simţi pregătit pentru fericire.

2.Trecând de prima întrebare eţti pe drumul cel bun.Tu,eşti propriu tău stăpân.Nimeni şi nimic nu te poate oprii din ceea ce vrei să faci sau să fi.

 

3.Deoarece cu toţii facem greşeala de a complica lucrurile simple,avem nevoie de un antidot.Eu l-am găsit pe al meu!Dorinţa de simplitate.Chiar şi artiştii odată cu experienţa încep să aprecieze simplitatea.Nu uita,esenţele tari se ţin în sticluţe mici.

4.Lucrurile mărunte,detaliile fac diferenţa.

5.Oamenii tind să verifice mereu ce nu e în regulă şi uită de ce e bine.Încearcă să vezi partea plină a paharului,o să vezi diferenţa şi cum partea rea se face din ce în ce mai transparentă.

Reclame

Gand efemer.


Muşchii din tot corpuri îmi sunt relaxaţi.
Esenţa doboară personalitatea.
Mă simt purtată de fiecare instinct…
Am găsit raiul pe pământ!
Liniştea pe care o căutam,
Mă stăpânea.
E o boală psihică,
E o plăcere înţelătoare.
Gând efemer şi atât.
Euforia momentului hrăneşte spiritul,
Neîmplinirea atacă egoul,
Iar timpul confuz
Îmi încleştează buzele,
Nu-mi permite să vorbesc
Căci timpul ştie
Ce, când, unde şi cum.

Refugiu


Afară plouă mărunt şi ritmat. Frunzele copaciilor mai verzi ca niciodată încântă privirea. Nu vezi suflete pe stradă care să se bucure de piesaj, doar maşini nervoase pe autostradă lovind stropii ploii neîncetat. Învăluiţi în mister stau iubitorii de artă în camera abia oxigenată din josul străzii principale. Expresia fiecărui chip e de nepreţuit. Exprimă interes şi devotament, afişează din când în când un zâmbet ştrengar datorită clovnilor aflaţi printre ei. Pentru ei, timpul stă pe loc. În schimb, pe mine timpul mă pune la încercare. Pe mine mă agaţă şi are grijă să nu îmi dăruiască atât cât am nevoie, e lacom cu mine şi nu ştiu de ce. Mă strecor afară înainte să fiu observată. Am nevoie de aer, de puţină realitate. Cum deschid uşa, mă izbesc exact de ce căutam. Soarele acompanează ploaia. E atât de luminos încât mă dor ochii. Îmi aprind o ţigară şi mă aşez lângă uşă. Fumez cu mâna stângă, dar realizez asta abia când ţigara ajunge doar un biet chiştoc; eu nu fumez cu mâna stângă de obicei. Intru inapoi în încăpere şi îmi iau rămas bun de la toate sufletele prezente. Şi plec, plec în neştire, în ploaie, iubesc ploaia, nu mă ascund de ea, nu mă feresc de ceea ce iubesc, cel puţin, nu mă mai feresc. Darul cerului e din ce în ce mai puternic, mai intens şi prezent pe pielea mea. Mici stropi curg prin tricou şi îmi străbat jumătate din corp. E rece, dar plăcut. Măresc pasul, mă grăbesc dar nu ştiu unde, nu ştiu de ce. Mă opresc brusc în faţa unei cafenele din centrul oraşului, privesc pe geam şi vâd oameni care mimează zâmbete şi ascund dorinţe. Societate infectă- îmi spun în gând cu un ton plin de dispreţ- şi plină de creiere spălate. Mi-a pierit toata speranţa în omenire aşa că mă îndrept din nou spre încăperea abia oxigenată şi plină de iubitori de artă.

Joc de carti.


Dulci dimineţi, razele soarelui calde, cafea amară, viaţă picantă. Vise aruncate într-o valiză, pierdute pe drum. Puritate condusă de tot ce-i rău. Inconştienţă, nepăsare, curaj, adoleşcenţă. Nu întreba, trăieşte şi află răspunsul. Renunţă la ce nu ai nevoie, nu mai contează, mergi mai departe. Luptă şi obţine ceea ce-ţi doreşti. Când ai nevoie de pauză nu te oprii, continuă. Când nu ai nevoie de o pauză, opreşte-te pentru o secundă, priveşte în jur. Nu lăsa sentimentele să te doboare, nu lăsa oamenii să-ţi fure fericirea. Ajută fără să ceri nimic în schimb. Ascultă cu atenţie sau nu asculta deloc. Orice mişcare are un rost. Lucruri simple, subconştientul le ascunde şi le transformă în instincte. Digeră termite cu zâmbetul pe buze şi ucide, distruge orice îţi stă în cale. Tratează viaţa ca pe un joc de cărţi. Joacă-ţi cărţile pe care le ai, incearcă-ţi norocul, fiecare mişcare o afectează pe următoarea, trăieşte clipa, joacă întotdeauna cu cărţile pe faţă.

Blog nou!


Heeey!Mulţumesc pentru susţinere în legătură cu postul anterior.Din fericire acum totul s-a rezolvat.Aş dori să anunţ noul meu blog.Dacă tot sunt balanţă am zis  să fac un echilibru între drama şi bucurie.Noul blog este exact opusul acestui blog.Fără alte discuţii vă las să vedeţi despre ce e vorba,deocamdată nu am postat nu ştiu ce dar urmează.

 LiveLikeCrazy(ForYou)

O noapte incercanata.


Acum că ştiu ce vreau,pot să plâng,să zbier de fericire.Renunţ la o plăcere de moment dar continui să lupt,acum că ştiu ce îmi doresc continui să lupt pentru ceea ce ştiu că o să obţin.Într-un moment de sinceritate absolută mă întreb dacă aşa va fi,dacă o să am ce îmi doresc.Nu,nu,nu,nu,nu,nu!Nu vorbesc de lucruri materiale.Vorbesc de dragoste,ştii,acea dragoste pură,doar a mea.Clădită de mine şi el,cu amintiriile noastre şi temeriile noastre.Fără influenţe din trecut.Vreau o dragoste care să uite ce nu a mers bine înainte.Fiecare dragoste e diferită pentru că fiecare om este diferit,trebuie să vedem asta,nu să ignorăm şi să căutăm ce am mai găsit până acum.Îmi simt venele şi sângele cum curge prin ele cu atâta pasiune cum nu a mai curs vreodata.Sunt toată moartă,sufletul îmi ghidează mâiniile iar mâiniile scriu ce dictează el.Am pus atâta suflet în câteva rânduri.Noaptea asta poate fi lungă,o noapte încercănată,dar nu degeaba.Vreau să trăiesc fiecare clipă.Acum pot înţelege muzica clasică,o pot iubii notă cu notă.E viaţă!O viaţă perfectă cu note de sus iar apoi una jos dar din senin vin alte note de sus si tot aşa.Asta e!Aşa trebuie să meargă viaţa,trebuie trăită cu zâmbetul pe buze,profund.

Adio.



O ţin intr-o veselie .Ai auzit cât sunt de fericită? Asta e legea junglei de asfalt. Ştii cum e? Ce prostie! Normal că ştii! De când te ştiu eşti cum mă chinui eu să fiu, nenorocitule. Ia o pauză din a face parte din viaţa mea, precum menopauza, pentru că oricum erai ca menstruaţia. Nu am nevoie să-ţi aud glasul, să-ţi văd faţa, când mă vezi întoarceţi privirea şi prefă-te că nu mă vezi. Nu te mai văd ca pe un zeu, nasul meu în prezenţa ta se crede Dumnezeu şi se înalţă graţios spre cer, ochii mi-i dau peste cap de parcă mă uit la curcubeu,mersu meu e apasat dar lent, te las să priveşti mai atent ce ai avut şi ai pierdut.