Arhive etichetă: resurse umane

2 months and counting…


Dacă titlul vă duce cu gândul la o relație amoroasă, îmi pare rău să vă anunț dar vă înșelați amarnic!

*still, who would believe that? LOL*

Au trecut două luni de când mi-am dat demisia din Turda, mi-am făcut bagajul,mi-am găsit locuință, job nou și m-am mutat în Cluj-Napoca. Da, visam de mult la acest moment, iar tot ce aveam nevoie era să mă trezesc cu ideea asta și să fiu atât de ambițioasă și țăcănită încât să o fac fără să stau pe gânduri. 

Ca să reușești în viață ai nevoie de curaj și o atitudine pozitivă că totul va fi bine și nimic nu te poate opri din a îți urma calea. 

A fost amuzant să merg la cel mai apropiat supermarket și să mă întorc cu greu, chiar dacă stau la 5 minute distanță, încărcată cu oale, farfurii și alte alimente de bază pentru supraviețuirea lui Mihu, cum este cașcavalul, pastele sau pizza congelată. Mâine urmează să îmi cumpăr fier de călcat hainele… Când i-am spus mamei, a zis că are impresia că tocmai m-am căsătorit și acum îmi iau toate cele necesare, haha. 

Ideea e că aceste două luni nu au fost ușoare și au fost atât de pline si de intense, având la mijloc Airfield & Electric Castle, încât am impresia ca a trecut aproximativ jumătate de an. Încă mă ajută ai mei puțin, dar din septembrie o să îmi fac un cadou și o să fiu chiar pe cont propriu. 

Mi-am făcut prieteni noi de când m-am mutat, prieteni pe care o să îi țin minte toată viața și care îmi sunt cu adevărat dragi. Nici tanti Dana și fiul ei cu care stau în același apartament de trei camere nu sunt oameni răi, uneori chiar mă hrănesc sau duc gunoiul când ar trebui să îl duc eu, sunt chestii mici pe care le apreciez. 

Îmi e dor de Turda, știu că e la jumătate de oră distanță, dar cum spuneam, cele două luni au fost pline. Îmi e mai mult dor de frate-meu și vizitele la Ale și Mihai, care acum sunt logodiți căci a cerut-o yaaaaaay, nopțile și zilele alături de Raluca și gașca pe vremea când era unită. 

Acum, urmează Untold și revederea cu două dragi prietene, Ralu care vine din Danemarca și Gabriela care a venit din Paris. 

Cât despre toamna care urmează… O să fiu studentă @ UBB la Facultatea de Sociologie si Asistență Socială pe specializarea Resurse Umane. Însă, despre acest subiect o să vorbesc într-un viitor articol.

Toamna lenesa


tumblr_mu7986pprF1st3ctco1_500

Cu fiecare vară care trece mă îndrăgostesc tot mai mult de toamnă. Şosete pufoase, băuturi calde, străzi din nou pustii, baruri pline, siluete în paltoane, covoare care trosnesc sub ghete şi lacrimi care curăţă oraşele de păcatele verii.

Cartea care aşteaptă să fie terminată de două luni se citeşte singură de bucurie că toamna îmi bate la uşă. Ce? Crezi că ele nu ştiu de venirea toamnei? Nu fii naiv, normal că ele cunosc acest aspect şi mai ales, cărţiile, simt că urmează să fie citite sau că urmează să fie abandonate, iar atunci când sunt abandonate devin triste şi cuvintele se şterg, copertele se deteriorează, semnele de carte se pierd, paginile devin bolnave… iar dacă o carte nu este citită la timp o să moară, răpind, în acelaşi timp, o lume întreagă.

Blogurile prind viaţă iar cei din spatele acestora se pun din nou în legătură cu eul lor interior care a stat ascuns până acum, speriat de agitaţia din jur. Statisticile cresc odată cu temperatura scăzută de afară, conţinuturile sunt tot mai bogate şi toate despre aceiaşi temă, cu sau fără diacritice, cu sau fără domeniu, cu sau fără cititori.

Simţi frigul la picioare şi mirosul scorţişoarei din vinul fiert, pentru o secundă te gândeşti la Crăciun dar nu te bucuri pentru prea mult timp căci ai câteva flashuri care îţi aduc un zâmbet tâmp pe mutră, după care îţi aminteşti că taxele nu se plătesc singure, iar Crăciunul nu e Crăciun fără cadouri şi bunătăţi, desigur, nici fără vacanţe exotice sau începutul anului nou alături de o grămadă de oameni pe care nu îi cunoşti la o pensiune pretenţioasă cu privelişte de invidiat.

Pe scurt, e toamnă şi încă nu am ieşit să mă bucur de ea, în trecere am observat primele frunze  căzute şi am simţit picurii sfioşi şi reci de ploaie… asta e toamna mea leneşă în care mă pregătesc să cresc, adică, pe limba română, o să citesc multe cărţi destinate dezvoltării personale dar şi cărţi sau articole legate de resursele umane, însă despre asta o să vorbesc cu o altă ocazie