Arhive etichetă: sarut

Nu stiu sa iubesc


Imagine

Eu nu stiu sa te iubesc.
Cand esti cu moralul la pamant eu nu o sa te alin cu dulcegarii si cuvinte frumoase, eu o sa-ti spun tot felul de nimicuri inspirationale si logice de care probabil chiar nu ai chef. Eu n-o sa te tin in brate pentru ca stiu ca ma iubesti, o sa te tin in brate pentru ca EU am nevoie sa te simt aproape de mine. O sa te sarut cand o sa te surprind ca imi pandesti buzele. O sa te musc, tare, sa simti ca traiesti. Cand o sa am nevoie de tine nu o sa-ti spun dar astept sa-ti dai seama… nici nu stii cat e trist cand n-o faci. O sa te iubesc pana o sa ma doara si totusi stiu ca ma pot trezi intr-o dimineata si sa nu mai simt nimic pentru tine. Te pot privi ore intregi, te pot asculta si mai mult… iar de povestit iti pot spune povesti care au fost, care sunt si care vor fi, povesti de care vrei tu daca imi ceri, daca nu o sa tac si o sa te ascult incontinuare. In zilele in care imi e dor de tine iti pot scrie tot felul de cuvinte puse unele langa altele, ce-o sa iasa nu stiu nici eu, depinde cat imi e de dor caci s-ar putea ca uneori sa nu-ti simt dorul deloc. Eu nu stiu sa iubesc si cu atat mai putin sa ma las iubita.

Reclame

Vindecare


cropped-tumblr_m2awijvo451qa6jiwo1_500.jpg

Adevarul e ca incerc sa-mi vad de viata mea si nu pot. Incerc sa trec peste amintirea ta. Vreau si nu pot sa sarut pe altcineva iar daca o fac, ma simt stangace si nu sunt in stare. Lasa-ma in pace! Sunt ranita. Exact, felicitari! Ai distrus ceea ce multi n-au reusit. M-ai distrus pe mine! Nu mai stiu cine sunt, ce vreau sau unde imi e locul. Am lacrimi in ochi, lacrimi pe care le tin captive. Nu suport sa ma stiu slaba si infofensiva. Ce scriu eu acum nici macar n-are ce cauta pe blogul meu. Nu e nici o invatatura, nici aspect literar nu are, e un adevar si atat. Se spune ca primul pas e refuzul. Am refuzat sa cred ca sunt afectata si ranita. Al doilea e acceptarea. Asta fac acum, accept faptul ca m-ai distrus. Sper ca urmatorul pas sa fie vindecarea. Presimt niste luni cumplite si sper ca anul acesta sa treaca repede, ca si cum n-ar fi existat iar apoi sa ma simt ca si cum tu n-ai fi existat!

Chimie


tumblr_lw4bbzCB6I1r4nxmko1_500

Mie imi place cum o arde el si lui ii place ca-l inteleg. Cum ne-am reintalnit e un mister, cum ne-am cunoscut pare a fi un pamfet. Te priveam si ma priveai, habar nu ai cate-mi spuneai chiar daca cuvinte nu rosteai.

Iubitul meu m-a demascat, citeam pe fata lui gelozia dar m-am facut ca n-am observat si l-am sarutat. El era baiatul pe care-l iubeam, tu erai un strain si n-as fi renuntat la iubitul meu pentru nimeni din intreaga lume, tu nici macar nu aratai a baiat care poate iubi. Eram sigura ca n-o sa te mai revad, eram sigura ca iubitul meu niciodata nu ma va parasi si ca oricum, niciodata n-o sa-l pot inlocui. Sunt o naiva! Fac niste afirmatii fara temelii si le fac doar ca sa fie facute.

Nu depinde numai de mine decursul intamplarilor… daca ar fi asa, tare usurata m-as simti… dar vezi tu… intr-o relatie sunt doi si apoi mai vin si cei din exterior care-ti distrug fericirea cand te astepti mai putin. Ce e un sarut nedorit? Eu n-am vrut sa gust alte buze, eram dependenta doar de ale tale.

Realizezi ce simteam eu pentru el? Era lumea mea si tu mi-ai adus sclipire-n ochi, amaratule! Uite-ne asteptand ziua de marti, nerabdatori, agitati si insetati de dor.

Acum ora bate spre unsprezece si treizeci si opt de minute, nici sa dorm nu mai pot. Esti profund, sensibil, creativ… cine ar fi crezut? Cu siguranta nu eu. Cate o sa mai discutam, cum o sa ne plimbam pe alei inzapezite si ce grea va fi despartirea. Intre noi a fost chimie de la inceput. Mesajele lungi si incarcate cu emotii, timpul prea iute, distanta dintr-o localitate in alta, povestea noastra… atat de mult romantism intre doi oameni pierduti si straini acum de singuratate.

Promite-mi ca ai grija de dragostea pe care intr-o zi o sa ti-o ofer, e tot ce-ti cer, nimic mai mult sau mai putin.

Momente neasteptate.


De doua zile un sentiment divin a pus stapanire pe simturile mele, pe mine. Il vad, a fost mereu alaturi de mine, m-a protejat, imi face zilele mai bune si asta datorita faptului ca este cel mai bun prieten al meu. Ieri, am avut un impuls tare bizar. Ne priveam ochi in ochi, in timp ce ii tineam mainiile reci si inghetate intr-ale mele… vroiam sa-l sarut, in ciuda faptului ca el se afla acum legat de o alta fata. N-am indraznit sa fac asta chiar daca am observat o subtila sclipire in ochii lui in acel moment. Cum sa-i rapesc linistea? Cum sa-l indepartez de tipa cu care-si omoara timpul cand eu nu sunt in preajma lui? Am ezitat. Credeam ca e o prostie, o reactie a subconstientului meu confuz.
Insa… in aceasta seara am realizat ca sunt nevoita sa actionez! Nu pot nega ceea ce simt. Trebuie sa fac ceea ce-mi dicteaza sufletul.
N-am idee… ce-o sa fie, cum o sa fie dar atunci cand suntem impreuna luna se umple, totul se schimba. Ne ascultam, ne ntelegem, ne sfatuit si radem, ne tachinam si impartim acelasi aer. Daca stau bine sa ma gandesc… suntem precum un cuplu, un cuplu care nu se atinge gentil, nu se saruta si nu se cearta.
Ca am mai avut eu unele iesiri cand eram intr-un mod de sensibilitate, fara ca el sa aiba vreo intentie de-a ma supara, e alta poveste, o poveste care dupa propria-mi memorie s0a intamplat de doua ori.
Atunci cand ii tineam mainiile de gheata intr-ale mele, dupa ce am incetat a mai face asta, am avut un alt impuls. Am intins mana parca asteptand sa mi-o prinda intr-a lui. Dupa aproximativ o secunda m-am trezit la realitate. Ce naiba fac? Mi-am tras repede mana, inainte sa observe.
M-am speriat la inceput, insa acum stiu ca acest sentiment viu care nutreste inauntrul meu este adevarat.
Am ajuns acasa… tocmai am iesit cu el si alti amici. Ea se numara printre cei de acolo. Fata care-i saruta buzele si gura plina de zambete.
Comportamentul meu fata de ea a fost unul de care nu ma mandresc. Sa o vad aproape de ce imi doresc eu a fost un chin si o placere. El nu o priveste cum ma priveste pe mine.
Prin acest text inima-mi vorbeste mai clar. Vreau sa inteleaga caci imi pasa!
Sper doar sa nu fie prea tarziu, sa nu distrug prietenia frumoasa pe care impreuna am cladit-o.

Je suis proche de votre coeur.


Cu ce sa va mai incant vederea? Sa va gadil orgoliul sau sa va sarut fericirea, apoi tristetea urmata de indiferenta? Iti ating buzele si le scutur de minciuni, iti sarut pleoapele ca sa ploua pe pamant. Iti privesc oglinda sufletului care-mi spune cat esti de pierdut. Unde te ascunzi? Curajul, unde ti-a disparut? Ce credeai? Credeai ca poti sa fii mai mult decat iti permit? Te inseli amarnic! Ma faci sa rad… orgoliul ti-am gadilat, iubirea ti-am furat, privirea si mintea ti-am incuiat! Eu am reinviat! Din amintiri si droguri sufletesti putere mi-am luat, am reinviat! Timpul, contextul si pretextul isi vor spune cuvantul, insa, pana atunci te las cu un ultim gand:

Je suis proche de votre coeur.

Ucigasa.


Sange, venin, otrava imbibata-ntr-o sticla cu vin.
Viata, secrete, masti, etichete.
Zei, speranta, lumina, inocenta.
Lei flamanzi, cosmar, minuni si curaj.
Cosciug, sarut, drum lung.
Vene, umbre, migrene si minciuni.
Lacrimi de demoni curgand,
Lin cutremurand si udand al nostru pamant.
Femeia cugeta in lipsa de putere, barbatul executa apoi analizeaza.
Nu te loveste pumnul cum te loveste gestul.
Viata fara carti e precum parcurile fara indragostiti.
Iar atunci cand mortii vorbesc, cei vii tac, suspina si asculta.
Sa stii totul si tot nu poti transforma cerul in pamant si nici pamantul in cer,
dar cel putin iti ofera posibilitatea de a face diferenta intre cele doua extreme.
Caci speranta ucide oameni cu vise ucise de realitate,
realitatea construita de oameni mai putin cerebrali,
oameni mai putin cerebrali creati de oameni slabi si instabili mental,
oameni slabi si instabili mental diferiti, oameni slabi fara nici un scop,
instabili mental definiti ca genii, genii necontrolate care mor in singuratate,
oameni singuri si tristi care mor ucisi de speranta.
Ucigasa speranta ucide oameni.