Arhive etichetă: slaba

Am nevoie


0811

Am nevoie de tine si am nevoie acum. Iubirea exista sau pur si simplu se pierde.
Ceea ce nu pot eu sa inteleg e iubirea ta in care nu mai cred. Nu imi dai motive
sa mai cred in iubirea pe care tu marturisesti ca mi-o porti si parca putin iti
pasa de ceea ce cred eu.Nici un barbat nu m-a iubit asa cum mi-as fi dorit eu.
Nici macar tata. Tata nu stie sa ma iubeasca. Tata ma iubeste si uita asta de multe ori.
Asa au fost toti barbatii din viata mea, incepand cu el. Unde gresesc? Defapt, nici nu mai conteaza.
Daca atunci cand am nevoie de tine nu esti langa mine, de ce sa te mai iubesc? Renunt.
Am invatat sa renunt cand trebuie. Nu sunt slaba pentru ca dau inapoi chiar acum. Sunt puternica.
Asemenea unui pas inainte asa e si un pas inapoi, e un pas mare, un pas pe care sunt nevoita sa-l
fac ca sa fac doi pasi inainte… sper eu spre fericire. Eu sunt copila, asa am auzit. Sunt copila
si stiu ce vreau. Vreau pace, iubire, vreau sa vrei si tu ceea ce vreau eu, vreau sa ai nevoie
si tu de mine, vreau sa ma vrei cum te vreau si eu pe tine, vreau sa stii si tu ce vrei.
Am realizat ca sunt o copila, o copila care realizeaza ca e copila si se bucura de asta.
Pana acum ma simteam jignita cand cineva imi spunea „copila”. Acum sunt fericita. O singura
data in viata, pentru un tip scurt o sa pot sa fiu copila, o sa pot sa-mi permit sa fac greseli
si sa invat din ele. Am nevoie acum…

Reclame

Vindecare


cropped-tumblr_m2awijvo451qa6jiwo1_500.jpg

Adevarul e ca incerc sa-mi vad de viata mea si nu pot. Incerc sa trec peste amintirea ta. Vreau si nu pot sa sarut pe altcineva iar daca o fac, ma simt stangace si nu sunt in stare. Lasa-ma in pace! Sunt ranita. Exact, felicitari! Ai distrus ceea ce multi n-au reusit. M-ai distrus pe mine! Nu mai stiu cine sunt, ce vreau sau unde imi e locul. Am lacrimi in ochi, lacrimi pe care le tin captive. Nu suport sa ma stiu slaba si infofensiva. Ce scriu eu acum nici macar n-are ce cauta pe blogul meu. Nu e nici o invatatura, nici aspect literar nu are, e un adevar si atat. Se spune ca primul pas e refuzul. Am refuzat sa cred ca sunt afectata si ranita. Al doilea e acceptarea. Asta fac acum, accept faptul ca m-ai distrus. Sper ca urmatorul pas sa fie vindecarea. Presimt niste luni cumplite si sper ca anul acesta sa treaca repede, ca si cum n-ar fi existat iar apoi sa ma simt ca si cum tu n-ai fi existat!